Oglinda lui Hades

First topic message reminder :

Enyo

Aflasem ca de curand o matusa din partea tatalui murise acum cateva zile si vrusese sa ma vada. Dar eu nu aflam atunci langa ea, iar aceasta lasase vorba ca era un lucru important sa imi spuna. Nu stiam cum sa ajung la ea, dar apoi mi-am amintit de raul Styx din infern si de Hades, asa ca mi-am facut rucsacul si am pornit la drum.

-Pai si cum ajungem acolo? o intreb pe Sanara. Cunosti cumva drumul sau o parte?

-Intradevar. Cunosc drumul. Am nevoie sa stiu insa de la tine, daca tu te simti cu sufletul curat sa ai pacatuit uneori.

-Ei nu sunt usa de biserica, dar nu am cautat sa fac rau. Doar m-am aparat cand a fost cazul si ma gandeam la ce se intamplase acum cu ceva mai multisor timp in urma.

Atunci, tine-ma de mana. Vom zbura impreuna spre Gradina Eden. Si tine ochii inchisi. S-ar putea sa ti se permita intrarea daca nu vei vedea drumul. Eu insa sunt o zana inocenta si am libera trecere.

Am facut cum mi-a spus si am simtit cum plutesc.
-Anunta-ma cand ajungem, ii spun.

Dupa o ora de zbor ii spun sa deschida ochii. Deja ne aflam in Gradina Eden ce arata ca un parc luxuriant cu ppomi fructiferi sau ca un amestec dintre un parc si o livada mixta.  Pe langa copaci era si vegetatie tropicala luxurianta.

Am deschis si privesc peisajul frumos din fata ochilor mei.
-E superb, exclam incantata. Ma intreb unde o fi matusa mea.

-Ma bucur ca iti place. Vino dupa mine. Spun eu si o conduc pe una dintre cararile galbene.

Am mers dupa ea pe carare si vad in departare o silueta subtire care ne face cu mana.

-Ea e matusa ta? O intreb eu.

Uitandu-ma mai bine o recunosc in cele din urma desi era usor schimbata. Avea o aura galbuie, dar era ea, iar trupul ei era mai mult fluid. Dar tot tanara era, asta fiindca naiadele nu imbatranesc.
-Nepotica mea! zise ea apropiindu-se de mine.
-Matusa! si o iau in brate. Ti-am dus lipsa.
-Copilul meu scump. Ce mare ai crescut!

Matusa ei

-oau! Frumoasa matusa ta. Spun eu admirand-o.
Stii, as putea face cumva, sa te pot aduce aici la matusa ta oricand vrei tu. Ori de cate ori vrei. Insa nu stiu daca pot obtine aprobare. Dar voi incerca.

-Multumesc Sanara. Dar deocamdata e de ajuns ca o pot vedea.
-Haide sa ne asezam aici, zise matusi-mea, facandu-mi loc pe o banca.
-Bine si ma asez langa ea.

-Bine. Spun eu si ma asez pe banca langa cele 2. Era ca intr-un parc dar in clori mult mai vi, niste nuante care nu puteau fi descrise.

-Acum zise ea, o sa te invat cateva lucruri importante si vraji, ca sa te pragatesc, atunci cand vei intra in posesia fluviului. apoi scoase un jurnal legat in piele, din geanta ce o purta pe umar.

-Pot sa invat si eu? O intreb pe matusa ei.

Se uita spre Sanara o clipa apoi vorbi.
-Ma tem ca aceste vrăji nu ti le pot destainui. Sunt învățate doar de naiade. 
Dar poate te ajuta si asta si ii înmâna un sul scris intr-o limba veche. Sunt vrăji scrise in prima limba vorbită de zâne. Dar te rog sa ai grija, ca daca cade pe mâini nepotrivite atunci neamul zanelor va fi in pericol.

-Voi avea mare grija, promit.