Focul sacru

-Tie dor de ea nu? Cum arata? si continuam sa merg langa el prin foc.

-Si unde e mama ta acum?

- Ambii parinti sunt morti , ofta el . Toata familia mea a fost omorata de asasini. Mai exact , demoni ai intunericului . Eu scapasem ca m-a trimis mama cand aveam 11 ani dupa niste plante... si mi-a ramas asta de la ea, si scoase o scrisoare destul de veche.


" Dragul meu Ravi, eu si cu tatal tau sa stii ca te iubim enorm de mult si suntem foarte mandrii de tine. Vreau sa stii, ca de cateva zile ne dadeau tarcoale asasini din tinutul Intunericului. Cauta piatra sacra a focului. Stii lantisorul acela portocaliu care ti l-am dat de ziua ta? Exact, dragule. Lantisorul e piatra. Asasinii asta cautau. Gardienii nostrii nu-i mai puteau face fata, iar singura cale ca sa protejam piatra, era sa murim. Te-am trimis dupa plante, ca sa nu fii prins. Esti tot ce avem mai scump pe lumea asta, si inca o data ne pare rau. Te iubim. Mama si Tata.

Am ramas tacuta un timp.
-Imi pare rau si il iau in brate. Scrisoarea mamei lui ma afectase destul de mult.

Stateam tacuta. Nu mai stiam ce sa zic. Eram si eu trista.

- Stai linistita , murmura Ravi luand-o in brate , apoi isi puse capul pe umarul ei . E ok ..

-Nu esti singur Ravi si il tin in brate. Ai fost, dar nu si acum si inchid ochii pentru o clipa.
Dupa ce stam imbratisati, ma desprind usor de el, tinandu-l de maini.
-Hmm, imi dreg glasul privindu-l in ochi. Ne continuam drumul?

- Bineinteles , ingerasul meu ! , murmura el apoi ii lua capul intre palme si o saruta pe frunte .

Am rosit toata, un zambet aparandu-mi pe fata.
-Haide si il iau de mana.
Ajungem pe la jumatatea drumului, inca in pestera, cand dam peste o usa. Ce cauta o usa in mijlocul unei pesteri? Era o iluzie? Sau incepea un nou drum?

- Nu e nici o iluzie , si nici un nou drum .... , adauga Ravi serios . E o capcana ! , si se uita pe peretele de langa ei , si scria o ghicitoare intr-o limba veche si necunoscuta . Trebuie descifrat mesaju ..

Mersesem si eu pe langa ei.
-Stiti cred ca eu sunt cea mai potrivita pentru descifrarea mesajului. E scris in limba runica pe care eu o cunosc. Insa este o ghicitoare. Pestera asta a apartinut unei civilizatii antice. Cu mii de ani in urma exista pe aici o civilizatie infloritoare a zmeilor. Din fericire azi zmeii mai intalnim pe ici pe colea. Insa legendele spn ca zmeii erau Dragoni cu 3 sau 7 capete care puteau lua forma umana si deveneau niste uriasi cu 3 sau respectiv 7 capete. Insa zmeii din ziua de azi sunt doar oameni de statura obisnuita aparent normali dar care au capcitatea de a se transforma in dragoni.
Dincolo e usa s-ar putea afla fie o comoara materiala, fie una magica, fie una spirituala. Si cnad spun o comoara spirituala, ma refer la carti care contin cunostine stravechi si care sunt foarte bine pazite.

- De ce atata tam - tam , cand pot folosi asta ? , isi scoase piatra de la gat , si cu ajutorul ei , scrise pe perete alte cuvinte antice iar ghicitoarea disparu . Usa imensa de fier , se deschise larg , dar era din ce in ce in ce mai frig si intuneric.

-Felicitari amandoura, spun eu.
Frigul nu ma deranja deloc, din moment ce gheata era al doilea element ce il stapaneam. Iar in intuneric vedeam binisor.

-Ce piatra magica mai e si asta? Una care rezolva automat ghicitorile?

- E piatra lasata mostenire de parintii mei , nici eu nu-i stiu puterea in totalitate ... demonii de intuneric vaneaza piatra asta de mii de ani .. , si inainta in intuneric.

-E o pestera ciudata. Mai intai dam de foc, iar acum de gheata. Nu ca m-ar deranja.
Dar satula de intuneric formulez un globulet de apa, care ingheata instantaneu si incepe sa lumineze.
-Felinarul nostru, glumesc eu.

- Cu caldura nu am problema , dar cu frigul sunt mai sebsibil ... , murmura Ravi pastrand inca flacara aprinsa.

-Da? zic surprinsa. Eu as putea sta si la polul nord fara probleme, desi prefer un mediu mai cald.
Inaintam prin pestera inghetata pana incepu sa se vada o lumina, la gura pesterii. Lumina provenea de la un far si nu departe de acesta se afla o cetate.

Se pare ca pestra asta e o scurtatura catre acea cetate. Insa avand in vedere cat de apropiata e de cetate, nu m-as mira daca prin pestera asta ar fi ascunsa vreo comoara.
-Comoara? A spus cineva comoara? Se auzi din spatele nostru o voce puternica.
Se pare ca fusesem prea imprudenta si trezisem un dragon cand rostisem cuvantul comoara.

-Nu e nicio comoara si cand intorc capul constat ca era de fapt un spiridus nazdravan.
L-am prins intr-un borcan, ca sa nu mai cauzeze probleme si ma uit la el cum incepuse sa se inroseasca de nervi. Daca iti arde de glume, ce sa-ti fac?

-Nu exista comori aici . Decat pietris , nisip , cand caldura .. cand racoare , adauga Ravi mergand inainte inca tinand flacara aprinsa . Dar cine e acolo micut ? , se uita la spiridus apoi rase .

Spiridusul se aseza imbufnat pe fundul borcanului, scotand limba la Ravi. In sfarsit iesim din pestera, dupa ce se termina cararea. Cetatea parea mai aproape acum de noi, luminata de far.
-Cred ca aici gasim si focul si ma opresc privind-o.

-Da, E pe aici prin apropiere.

- Deja simt in aer , puterea focului sacru .. , inspira aer adanc in piept inchizand focul lui in cele din urma apoi ajunse in fata unei usi mari , de lemn.

-o fidincolo de usa asta? Se spune ca foculsacru este un foc care are puterea de a arde si distruge sufletele demonice iar lucrurile materiale le lasa intacte.