O zi libera

First topic message reminder :

Era ziua mea libera. Una din putinele mele zile libere si aveam de gand sa ma bucur de ea la maxim.
Mi-am pregatit un cos cu mancare si m-am dus in padurile din Eloria. M-am avantat mult prin ele, pana am gasit un loc inconjurat de mici cascade si flori. Era numai bun, plus ca era ferit de alti ochi curiosi. Fiind singura, am inceput sa cant si sa dansez. Rar aveam parte de asemenea momente.

Intalnirea nu decurse prea bine, oricat am incercat sa pastrez diplomatia. La final, cuceritorul nu stia decat una si buna, si nu si-ar fi schimbat decizia pentru nimic in lume. A iesit furios din sala tronului, declarand razboi. Dupa plecarea lui, am pufnit in ras.

- Stii ca nu e frumos ce ai facut ? , murmura Hyuk aparand de nicaieri in fata reguelui . Aceasta se incrunta si dadu ordine garzilor sa-l rapeasca , dar un scut de lumina il apara pe tanar .

Nu voiam un razboi. Ar fi insemnat pierderi inutile, din cauza orgoliului. Nu as fi luptat decat daca asta ar fi fost ultima sansa. Insa intentiile pot fi schimbate, mai ales ale unui om.

Regele ramase surprins de puterea baiatului , incercand sa negocieze sa vina in echipa militara .
- Sunt inger , nu imi plac razboaiele .. , adauga scurt apoi spuse o incantatie pe o limba necunoscuta , iar regele si garzile isi schimbau imediat decizia .
- Razboi ? Ce razboi tinere ? Avem alte probleme pe cap .. , si regele se facu nevazut . Hyuk rasufla usurat si se indrepta catre palat .

Mi-am petrecut ziua uitandu-ma peste formulare si intalnindu-ma cu diversi oamenii care aveau diverse probleme. Cand am terminat, ma simteam epuizata. M-am dus in biblioteca. Totul parea sa se fi rezolvat cand am primit o scrisoare in care regele care declarase razboi, isi cerea iertare pentru neplacerile create si a anulat decizia. Totusi, ceva ma deranja. Ceva parea sa nu fie in ordine si ma nelinistea, dar nu stiam inca de ce.

- Buna ziua printesa , aparu Hyuk de nicaieri cu un zambet larg pe chip . Ce faci ? , isi trecu o mana prin par , incercand sa ia o pozitie ferma si demna pentru o printesa.

-La buna vedere, Hyuk! Multumesc pentru ajutor! Tocmai cautam ceva in biblioteca, dar nu stiu ce. Am primit o scrisoare de la o femeie, in care imi cerea ajutorul pentru a-l gasi pe fiul ei. Ciudat e ca in satul de unde e ea au disparut mai multi copii, iar adultii s-au imbolnavit. E ca o epidemie! O sa merg sa vad despre ce e vorba!

- Sa-mi multumesti pentru ce ? , clipi de cateva ori privind-o lung . epidemie ? Merg cu tine ! Pericolul poate fi oriunde !

-Iti multumesc ca l-ai facut pe acel rege sa-si schimbe decizia! Stiu multe lucruri, mai ales cand peretii pot avea ochi si urechi!
Am zambit si m-am dus sa-mi iau pelerina si geanta de calatorie. Cand calatoream imi ascundeam mereu chipul, asa ca putini stiau cum arat sau cine sunt. In zece minute am fost gata si am iesit in fata palatului unde era si ingerul.
-Vom merge pe drum. Oamenii nu se prea deschid in fata altor fiinte care sunt altfel decat ei. Vreau sa aflu mai multe despre locul ala. Mi se pare foarte cunoscut cazul, dar am probleme in a-mi aminti acum.

- Ma gandesc ca o fi ceva magie pe acolo , murmura Hyuk gandinu-se la ce a spus printesa . O luae un drum de tara , stand in spatele printesei si aparand-o de orice pericol.

Drumul a fost usor, pana am ajuns la un rau imens care facea trecerea spre acel sat. Legatura era facuta de un pod putrezit. Am pasit pe acel pod si nu parea chiar atat de subred. Cand eram pe la jumatatea podului, am fost inconjurati de o ceata deasa si inecacioasa. Nu mai vedeam pe unde calc si am nimerit cu piciorul intr-o scandura rupta, care ceda sub greutatea mea.

- Ai grija ! , striga Hyuk si o lua in brate , aripile aparndu-i in spate . Isi lua zborul cu ea pe partea cealalta a raului . Era cat pe ce .. , privi in spate podul subred.

-Am fost neatenta! Imi pare rau! Ceata aia e de vina. Ciudat ca a disparut, dupa ce a fost doar pe pod. Oricum, podul ala trebuie refacut! N-as vrea sa se raneasca si altii.
Cand eram in zbor, mi s-a parut ca vad o luminita care se misca in ceata aceea, dar disparuse atat de repede incat am pus asta pe seama faptului ca eram cam ametita. Nu i-am spus nimic lui Hyuk despre asta.
Am intrat in sat. Chiar de la intrare am fost intampinati de o sperietoare uriasa. Prima casa era a femeii care ma chemase. Ea statea chiar pe prispa casei si plangea, alaturi de o alta femeie. Incerca sa o consoleze.

- Cat de trist e locul asta .. , murmura Hyuk privind satenii care ii intampinau . Intra in curtea femii pe care o chemase pe printesa . Fiind o fire buna si blanda , tanarul i se facu mila de ea si o privi usor trist . Sigur e ceva ... , adauga Hyuk pe un ton mai domol , gandindu-se cine ar putea face asta.

Satenii nu ne privira cu ochi buni. De cum ne vazura, se ascunsera cu totii in casele lor si nu mai iesira. Ne-am apropiat de femei.
-O tragedie ne-a lovit satul. Doi copii au disparut recent, unul a disparut acum trei zile. Am cerut ajutorul autoritatilor, dar nu au ajuns la nimic, plus ca s-au imbolnavit. Nu stim la cine sa apelam! Ea se teme ca va urma fiica ei. Te rugam, ajuta-ne!
Disperarea parea sa pluteasca in aer in satul asta. Era o priveliste dezolanta, mai ales ca se lasa noaptea. Usa casei se deschise si iesi tipand o fetita.
-Mami, mami! E cineva in casa!
Cand femeile au auzit asta, mai ca au lesinat de groaza. Eu si Hyuk am intrat repede in casa, dar era prea intuneric ca sa vedem ceva. Doar cand am deschis usa, am vazut o umbra mica care fugi.
-Cred ca am vazut silueta unui piticut!

Totul era asa de trist .. Ingerii ar trebui sa aduca bucurie si lumina , nici de cum teama .
- Nu va ingrijorati , o sa va ajutam . Promit ! , spuse Hyuk ferm . Seara veni , iar tanarul se simti ciudat . Cand auzi ca cineva e in casa , era fix cum se astepta . Nu prea pare a fi pitic ... pare a fi demon , isi stramba slab buzele . Credea ca a scapat de ei , dar se insela . Sa atace un sat intreg .. ce vroia ? I-o lua inainte fetei , urmarind acea umbra.

Fiind mai practica, am aprins pumnalul lui Amon si am vrut sa o iau si eu pe urmele umbrei, care iesise printr-o gaura facuta in unul din peretii casei, cand un tipat imi facu pielea de gaina. Am iesit imediat afara.
-Ajutor! Opriti-l! Mi-a luat copilul!
Cele doua femei erau la pamant, iar in departare se vedea o silueta uriasa. Era chiar sperietoarea care o vazusem la intrarea in sat. Fetita incerca sa scape de ea, dar creatura scoase o sticluta si fetita a fost atrasa in aceasta. Sperietoarea disparu din fata ochilor mei.

- Sa o crezi tu ca scapi asa usor , se incrunta Hyuk si il prinse pe monstru de haina , tragandu-l si pe el in portal . Tanarul ajunse pe un taram necunoscut .. era totul intunecat si sumbru , iar in fata lui se afla un castel ponosit . Se pare ca aici e monstrul .. , murmura el si o lua inainte . Sper ca printesa sa fie bine .. rezolv eu cazul asta !

Speram ca Hyuk se va descurca pe cont propriu. Cele doua femei intrara in casa si prima incerca sa o calmeze pe mama fetitei, fara prea mare succes insa. M-am indreptat spre locul in care-l vazusem ultima oara pe monstru. Acolo, langa un car rasturnat, latra furios un caine. Ascuns printre fan, era un copil...sperietoare. Doar ochii i se vedeau ca niste felinare. Ii era teama de caine.
Am scos din geanta o bucata de paine si i-am dat-o cainelui, care o lua si fugi. Mica sperietoare iesi vesela de sub car. Avea o palarie imensa, care ii acoperea perfect capul de dovleac, si niste pantalonasi albastri ponositi. Nu putea vorbi, dar imi arata spre bratul lui drept. Se pare ca fusese muscat de acel caine, iar acum ii curgeau paiele. Mi-am scos esarfa de la gat si i-am bandajat bratul. Imi sari in brate de bucurie. Era cat un bebelus.
-Tu erai in casa, nu-i asa?
El dadu din cap ca da. Se arata foarte prietenos. Ma indoiesc ca era ca sperietoarea aia uriasa si rea. Scoase din buzunar o foaie rupta si mototolita si mi-o intinse. Scria ca o data la 300 de ani este o noapte foarte rara- Luna Rosie. Legendele spun ca in timpul Lunei Rosii fortele raului devin mai puternice... Ele scapa in lumea noastra si bantuie pamanturile, imprastiindu-si rautatea.
-Deci Hyuk a patruns in lumea intunecata a demonilor... Poti intra acolo, dar nu mai poti iesi. Citisem despre vechile legende, care spuneau ca au fost armate de ingeri care au luptat in lumea demonilor, dar niciunul nu s-a mai intors, cu toate ca au reusit sa inchida portalul. Sau cel putin, asa se credea. M-am dus sa vad satul, cu micutul care se tinea dupa mine. Sperietoarea uriasa care rapise fetita, incerca acum sa distruga usile unei case si sa intre. Oare ce patise Hyuk?

Stia de legendele si de bataliile dintre demoni-ingeri , dar nu credea ca , vreodata o sa se intample asa de rau . Totul era asa de intunecat , urat ,l. Cadavre zaceau pe jos , sange in rauri iar casa ponosita era la catova metrii . Era pustiu . Se pare ca ramasese toata treaba pe umerii lui . Privi pe geam , pe ascuns , sa gaseasca o cale sa recupereze copii fara sa fie descoperit .

Se pare ca usa avewa un fel de vraja de protectie, pentru ca imediat ce o atinse, sperietoarea fusese aruncata la pamant. Asta o infurie mai mult, dar fugi si se ascunse in spatele unor case din apropiere. Eu am intrat in casa, vraja nu functiona decat impotriva creaturilor intunecate. Inauntru, era o vrajitoare si fiul ei.

Copii disparuti erau inchisi intr-o cusca imensa , de fier , iar micutii plangeau pe infundate . Auzise de luna rosie , dar pe Hyuk nu-l afecta cu nimic. Era protejat de piatra ce o purta la gat , iar asta era un avantaj imens . Monstrul se indrepta cate subsol , moment bun in care Hyuk sa salveze copii si sa-i ia acasa . Intra in casa usor-usor , zicand o incantatie numai de el stiuta , deschizandu-se lacatul . Copii incepu sa tipe de fericire , dar tanarup le facu semn sa taca , apoi le zise sa iasa afara . Cand vroia si el sa plece , monstrul incepu sa-l atace .
- Stii ca nu e frumos sa ataci lumea ? Monstru rau ce esti ! , se imbufna ca un copil mic , iar cu puterea pietrii magige , il facu scrum pe monstru iar satul unde statea aceasta , se lumina . Soarele isi facu aparitia , flori colorate inflorira , pasarile ciripeau .. devenise un loc foarte frumos. Hyuk ajunse la copii , iar cu ajutorul pietrei , facu un portal spre casa .
- Sper sa reusesc .. , murmura el si intra in portal cu copii de mana . Ajunse in sat . Copii alerga foarte fericiti catre parintii lor , aceasta dandu-le lacrimile cand isi vedeau copii teferi . Hyuk se apropie de printesa si zambi .
- Se pare ca demonul , nu are chiar asa puternic .. , rasufla usurat . Noroc de piatra asta .. , si o lua in palma privind-o cu atentie.

-E o capcana! am spus, apropiindu-ma de Hyuk. Monstrul era doar o unealta. Adevaratul stapan e in spatele umbrelor. Ba chiar te-a lasat sa pleci din taramul intunericului. Nu crezi ca a fost cam simplu sa iesi? Plus ca luna rosie nu a avut loc inca.

- Nu are ce sa-mi faca demonii cand sunt influentati de luna rosie .. , clatina din cap . Ceea ce tu nu stii , si doar familia mea o stie , e ca lumina e mai puternica decat ei . Acum mii de ani , cand a fost luna rosie , am fost atacati . Dar datorita pietrei sacre de lumina , am fost protejati si erau mult mai slabi .. din cauza ei am invins acel monstru si din cauza ei am venit inapoi , creand portalul . Atata timp cat eu port piatra la gat , nu are ce sa-mi faca , fiind de sute de ori mai puternica ca ei . E creata special sa se ''activeze'' pe timpul lunii rosii , fiind mai puternica in aceasta perioada si ma apara de tot .. , ofta el prelung . Parintii mei au murit fix in perioada aia ,a lunii rosii, murmura Hyuk lasandu-si privirea in jos . Au preferat sa ma protejeze , punandu-mi colierul la gat . Demonii au vrut sa ma omoare , dar au sfarsit spulberati ..

Am oftat prelung. Hyuk era prea increzator in puterile lui si ignora multe alte lucruri.
-Bine, fie cum spui tu! Sper ca satenii vor fi pe maini bune de-acum. Eu ma intorc acasa.