O zi libera

First topic message reminder :

Era ziua mea libera. Una din putinele mele zile libere si aveam de gand sa ma bucur de ea la maxim.
Mi-am pregatit un cos cu mancare si m-am dus in padurile din Eloria. M-am avantat mult prin ele, pana am gasit un loc inconjurat de mici cascade si flori. Era numai bun, plus ca era ferit de alti ochi curiosi. Fiind singura, am inceput sa cant si sa dansez. Rar aveam parte de asemenea momente.

- Stiu ce gandesti , printesa .. , se intoarce catre ea . Da , sunt optimist . Nu putem fi pesimisti tot timpul . Stiu ce fac si ar trebui sa ma asculti .. , vazu reactia fetei ca nu-i convenea . Dupa cate mi se pare , nu prea ai incredere in ceea ce spun .. dar daca tu crezi ca te poti descurca mai bine ... , e treaba ta . Te las atunci sa te descurci .. nu cred ca ai nevoie de mine .. Iti multumesc pentru tot . Ai grija de sateni si de tine , murmura Hyuk si se intoarce pe calcaie si o lua la pas usor si pleca .

L-am privit cum se indeparta. Mereu am fost obisnuita sa lucrez singura. Daca avea intr-adevar dreptate as fi recunoscut ca am gresit, dar eu nu puteam sa ma joc cu vietile oamenilor. Stiam ca nu se terminase inca. Chiar inainte sa apara Hyuk, discutasem cu vrajitoarea satului, al carei fiu fusese rapit chiar in fata ochilor ei.
Ea mi-a spus ca atunci cand era copil, traia in satul lor o Vindecatoare, care avea abilitatea de a vindeca orice boala. Apoi, intr-o zi, satul a fost lovit de o epidemie, iar oamenii mureau pe capete. Vindecatoarea a lucrat zi si noapte. Talentele ei au salvat vietile celor care se creadeau deja morti. Dar a fost o persoana pe care Vindecatoarea nu a putut sa o salveze- pe fiica ei. Nici chiar uimitoarele ei abilitati nu au reusit sa vindece biata fetita. Pierderea a devastat-o. Vindecatoarea s-a retras, evitand contactul cu oamenii. Au trecut multi ani de atunci si nimeni nu a mai vazut-o.
Vrajitoarea credea ca Vindecatoarea ar putea fi implicata in vreun fel. Fiul ei nu era printre copii pe care-i salvase Hyuk. Plus ca luna rosie urma sa fie peste doua nopti. Ma gandeam daca nu cumva ceea ce vazuse el fusese o iluzie. Oricum, de-acum eram pe cont propriu.

Off : Eu cred ca actiunea se termina aici , dar si la "Potiuni" . Numai are rostul sa mai continui nimic .

Se lasa seara peste sat si nimic nu parea sa stice linistea oamenilor. Oare doar mie mi se parea ca acei copii salvati de Hyuk, se purtau ciudat? Ochii lor pareau goi, iar zambetele nu exprimau nimic, de parca fusesera lipite pe fata lor. Eram in drum spre casa vrajitoarei, cand mica sperietoare, care ma urma peste tot, ma trase de maneca si imi facu semn sa ma ascund. Am facut intocmai, iar la lumina lunii am observat pe carare, silueta hotului de copii. L-am urmat pana cand am ajuns pe un camp de langa sat, langa o moara de vant. Acolo, monstruozitatea se opri si ii inmana unei femei cu pelerina, sticluta in care se afla copilul vrajitoarei. Din nefericire, femeia ma vazu si porunci monstrului sa ma omoare. Nici n-am apucat sa ma apar, caci acesta avea o viteza incredibila, dar inainte sa-mi pierd cunostinta, l-am vazut pe micul meu prieten sperietoare, ca incerca sa-l opreasca sa-mi dea lovitura finala.
M-am trezit legata fedeles, in subsolul morii de vant. Femeia si servitorul ei sperietoare ma priveau prin chepengul deschis.
-Minunat! spuse femeia. Am asteptat atata timp pentru momentul asta... Acum, am in sfarsit, destui copii pentru ritual! Cat despre tine, regina mea... In curand nu vei mai putea sa intervii in planurile mele! Arde tot!
Femeia imi intoarse spatele, iar monstrul sparse o lampa cu gaz pe o gramada cu fan uscat, apoi inchise trapa de lemn. Le auzeam pasii care se grabeau sa iasa din moara. M-am uitat speriata in jurul meu. Franghia cu care eram legata nu era una obisnuita; de fiecare data cand incercam sa scap, se strangea mai tare in jurul meu. Plus ca fumul ma facea sa ma simt ametita. Vedeam doar cateva franturi de lumina lunara printr-o deschizatura mica din perete. Chiar pe acolo, micuta sperietoare imi arunca un glob de cristal, din care tasni imaginea vrajitoarei.
-Trebuie sa cautam in continuare faptasul. Toti copiii care au fost salvati, erau de fapt niste marionete... Cand eram copil, treceam o data pe langa casa Vindecatoarei si am vazut o stralucire ciudata. Eram un copil curios, asa ca nu am rezistat tentatiei. Si atunci am vazut-o, pe Vindecatoare. Dar era schimbata. Deodata, am fost inconjurata de umbre si am auzit un raset rautacios. Inca nu imi amintesc cum am scapat si cum am reusit sa ajung acasa... Le-am spus parintilor ce s-antamplat, iar curand o gloata de sateni s-au adunat in jurul casei Vindecatoarei. Terifiati, ei au patruns in casa ei si au vazut semne ale vrajitoriei peste tot, asa ca i-au dat foc. Dar ea plecase deja. Nimeni nu a mai vazut-o de atunci. Vindecatoarea este cea din spatele rapirilor.
-Multumesc de informatii, dar acum sunt putin ocupata... sa nu ard de vie!
Imaginea disparu, iar eu iar ma innecam cu fum. Eram aproape lesinata, cand trapa se deschise si intra mica sperietoare, care imi aduse sabia Phoenix.