O casa pe plaja

M-am inrosit ca sfecla la auzul intrebarii lui.
-Stii, daca faci asta, probabil o sa se infurie si eu nu o sa mai gandesc logic sau o sa lesin si s-ar putea sa ajung sa ma transform in licurici. Ce glumet esti! Ha...ha!
Am inceput sa rad, dar imi simteam inima batandu-mi pe undeva prin gat.

-Intr-adevar, dar va gasi o cale sa scape si isi va relua vechile obiceiuri. Si trebuie sa recunosc, a facut o treaba excelenta cu locul asta. Ar fi pacat sa-l lasam aici, ascuns pe fundul marii. De fapt, ascuns in burta unui dragon. Cred ca dragonul doarme sau l-a facut ea sa cada intr-un somn adanc. Sau poate e un dragon cascada, ca astia doar se pun intr-un loc si nu se mai ridica de acolo, iar uneori sunt confundati cu niste munti imensi, plini de cascade. Adevarul e ca sunt niste minuni naturale.
M-am uitat la vrajitoarea Tellus. Statea bosumflata si mai ca-i dadeau lacrimile. Imi era mila de ea.

-Prea bine! Eu vad insa in ea o statuie care ar impodobi minunat gradina asta.
L-am invocat pe Aquarius, djinul apelor, iar el a ridicat tot locul din adancul marii. Cu cat ne apropiam mai mult de suprafata, cu atat apele se retrageau, chiar si tiparii si alti pesti, iar in locurile acelea, ramaneau comori, iar pe pereti straluceau pietre pretioase.
-Vezi, Aki! Ai o gramada de pietre pe care sa le slefuiesti! Ti-am spus ca vei primi o rasplata pe masura!

-Nu ma refeream la astea din interiorul dragonului. Ma gandeam la cele care il acopera din afara. Desi, eu nici pe astea nu le-as lasa.

Am zburat pana in exteriorul dragonului.
-Ce parere ai despre astea? Daca nu le vrei tu, le iau eu. Sigur gasesc ce sa fac cu ele.

-Calatoria?! Cred ca pana aici am avut inspiratia sa merg! Vrajitoarea nu va mai crea probleme, iar Dragonul Cascada si toate minunile lui vor fi o mare atractie pentru alti vrajitori si alte fiinte. Poate vrei tu sa mergi intr-un alt loc?

-Da, doar magia sta in mister, nu? Eh, dar pentru o vreme, iau o pauza. Du-ma unde vrei!

-Normal ca intram! am spus entuziasmata. Mereu mi-am dorit sa cunosc cateva fantome! Au niste povesti foarte interesante, daca ai timp sa le asculti, pentru ca de obicei se vaita si se consoleaza cu speriatul altora. Dupa tine, Aki!

Eu am ramas fara cuvinte la vederea acelor splendori. Ma asteptam sa vad Fantoma de la Opera cantandu-mi in capul scarilor. Probabil ar fi rezonat fantastic acolo si decorul l-ar fi facut epic.
-E intr-adevar superb! am ingaimat in cele din urma. Deci e prima oara cand vii aici, nu? Ar fi trebuit sa-l vizitez si eu mai curand, dar sunt mereu ocupata, asa ca abia am timp. Merita sa vin pana aici, doar ca sa vad asta.

-Hai sa o luam la stanga, pe urma poate ne intoarcem si o luam la dreapta!

-Nu cred. Stii, oglizile magice sunt cu adevarat ciudate. Iti arata ceea ce vrei sa vezi sau franturi din trecut. Uneori te amagesc cu cele mai adanci dorinte pe care le are cineva. Au existat cazuri in care dorintele aratate au devenit realitate.
M-am apropiat de oglinda si m-am privit atent in ea. Era o fetita acolo. Ma intrebam daca eram eu cand eram mica. Semana oarecum cu mine. Imaginea se schimba intr-una cu o gradina plutitoare si o alta imagine a mea statea in mijlocul unor copaci infloriti.


-Tu ce vezi in oglinda, Aki?

-Cred ca ar fi bine sa plecam de langa oglinda asta! Ma face sa ma simt ciudat!
M-am intors si inainte sa ies din sala, am mai aruncat o ultima privire in oglinda.

Ultima imagine ma puse pe ganduri. Dragonul Alb ii inmana o sabie... Am iesit inapoi pe hol si m-am uitat dupa Aki. Nu era nicaieri. M-am uitat si el era acolo.
-Aki? Ce cauti pe tavan?