Padurea Bantuita

Ce loc straniu, ce priveliste infricosatoare imi invaluie trupu. Pentru prima data cand nu ma mai simteam ca un vampir, aveam impresia ca sunt om. Cu fiecare pas crengile si oasele de mort imi trosneau pe sub picipare.

Ce loc sinistru si frumos. imi spusem in cap ca sa nu ma speriu si merg mai departe. O umbra albastra se vazu putin dupa un copac. -Haide Arwen, e doar imaginatia ta....si dintr-o data pa izbesc cu spatele de o panza uriasa plina de oasele celor morti

-Cine esti si de ce ma urmaresti? rasuna vocea mea murmurand. Am venit aici din intamplare, nu cer nimic de la tine.

-Sedam! Am uitat pe unde am intrat. Ce mi-ai facut cu memoria vrajitoareo? Eu una pot sa bat moartea, sunt un vampir, iar tu o muritoare! Ma rastii spre ea plina de ura. Am sa ma abtin sa nu ii arat coltii mei sau sa o atac. Nici peste padurea Narniei nu o sa treci fara sa ti se scape o picatura de sange!

-Imi pui rabdarea la incercare Priere. Am sa-mi urmez calea care m-a adus aici si o sa fiu brava de calatoria mea. Te rog sa ma duci in centru padurii ca stiu ca acolo se afla cimitirul vampirilor

Dupa cele auzite, ma indreptam spre o zona a padurii mult mai intunecata. Gemetele de torura ale mortilor se auzeau din ce in ce mai tare. Cu cat mergeam inconstienta pe acea poteca cu atat simteam si mai tare frica.
-Opreste-te fetito?
-Cine esti si ce vrei de la mine.
Apare brusc o lumina, parea sa fie o ectoplasma a unuia dintre decedati. Repede lua forma trupului care l-a parasit.
-Sunt una dintre fantomele ratacitoare. Am aparut in fata ta sa te apar. Mi-am jurat sa-mi apar specia de la moarte. Sunt vampir ca si tine.

Dinou o simteam pe Priere ca ma urmarea. De data asta nu stiam daca vrea sa ma ajute sau doar vroia sa vada cum imi va fii furata ecoplasma. Ce mai conta? Eu trebuia sa ies cumva din acel loc intunecat si singura mea solutie, sa fac ramasag cu Moartea.

-Shur han nur ga(iesi Moarte la iveala) incepeam incantatia in limba elfilor.
-Cine incearca sa ma intoarca din drum? Racnii Moartea.
- Sunt Ethir, un vampir pajnic. Am venit sa fac un pact cu tine. Dupa cele auzite Moartea se aseza pe oasele celor decedati.
-Ai idee ce-nseamna asta?
-Am idee. Si imi asum asta

Deodata oasele mortilor se aranjau ca un scaun, Moartea stia ca o sa aiba o conversatie lunga si avea sa-mi spuna multe. E adevarat, instinctul meu imi spunea ca era fostul iubit al lui Priere. Am sa incerc sa-l santajez emotional ca sa scap si de pact si ca sa-mi inviu mama care imi fusese omorata de vikingi.
-Care e numele tau adevarat? desi imi tremurau incheieturile numai cand incepea sa vorbeasca. ava o voce demonica, dar vorbele lui erau pline de talc.

Pierdută pentru totdeauna, nu suna plin de speranță sau împlinire. Dar, în rarul și misteriosul ei caz, era cea mai bună veste pe care o putea primi. Mai bine pierdută etern, rătăcind prin păduri nesfârșite ca protector ale lor, decât etern chinuită. Își luă în primire noul rol cu un scurt oftat, ochii ei mari și goi care vedeau totul, căutându-i pe cei pierduți pe care i-ar fi putut ajuta. Asta ca să se consoleze cu singurătatea ei.

Ochii mei plini de lacrimi se uitau in orbitele lui goale, care avea sa-i fie sursa lui de vedere. brusc am simtit o singuratate si o pierzanie, trupul meu cazuse peste oase, iar ectoplasma lua forma trupului parasit. un sir de lacrimi se revarsa asupra obrajilor mei, era de inteles, mana lui Priere.
-Spune-mi numele tau! tipand cat puteam eu de tare
-Iti admir curajul vampirule...spuse Moartea ridicandu-se de pe scaun. Ti-ai pierdut trupul, ramasagul nu mai poate fii facut, invartindu-se in jurul fetei...Ai pierdut trupul, dar daca-ti dai ectoplasma-ndoua esti moarta pe vecie si nu te vei mai putea reincarna.
-Nu, nu se poate asa ceva, uitandu-ma in palmele mele care erau transparente, lacrima de pe obrazul meu cazuse direc pe frunze, fara a se oprii la mine in palma.
-Ba se poate vampirule, nu mai esti nemuritor.
-Daca asta vrei, am sa-ti dovedesc ca am speranta si pot trece peste asta.

Vocia lui Priere suna nemaipomenit de pkacut. Am inceput sa cant si eu dupa ea, insa vocia mea era angelica si plina de blandete. In secunda aia Moartea striga: - Tacere! Si glasul lui Priere disparu.
-Vampirito! vreau sa-ti aud vocia.
-Am sa-ti cant un cantec stravechi, mostenire de familie, pastrat din generatie in generatie de mii de ani. Iar eu am inceput sa cant, vocia mea il inmuie si mai tare, asculta cu o placere incat a inceput sa cante si el dupa mine. Culmea ironiei, avea o voce buna de tenor, eu si Moartea faceam un duiet bun. Nu aveam sa stiu ca ii plac baladele celtice.

Ma trezesc brusc deasupra padurii, nu stiam ce se intampla, dar am vazut-o pe Priere trista. O lacrima de a ei itecuse prin ectoplasma mea. Te rog lasa-m a sa vorbesc cu Moartea, tu pastreaza-mi corpu de putrefactie. Am sa ma sacrific eu pentru rautatile tale.

Si a venit, insusi Moartea zisa si ingerul morti a venit sa stea de vorba cu Priere.
-Nu cu Priere trebuie sa stai de vorba, cu mine trebuie. Ea te-a invocat pentru a ma ajuta. acum e randul meu sa iau haturile si sa-mi recapat corpu.
-Nesabuito! ai sa platesti pentru obraznicia ta!
-Oi fii eu ectoplasma, dar iti stiu trecutul si pot sa iti redau iubirea pierduta macar pentru putin timp. Poate nu ti-am spus, dar ai facut greseala sa imi iei sufletu...eu stiu acum trecutul tuturor osemintelor din padure si stiu exact cine esti si cum ai ajuns sa fii ingerul mortii