Dorinta

First topic message reminder :

Katya zbura mult timp cautand Valea Dorintelor. Era un loc magic, care conform legendelor iti indeplinea orice dorinta. Insa Katya nu mai credea in dorinte, nu mai credea in nimeni.
Se rugase pana si la stele sa i se indeplineasca o singura dorinta, dar nimeni nu o auzise. Pierduse tot. Isi pierduse cea buna prietena, isi pierduse casa. Tot ce mai avea era o gradina frumoasa de trandafiri magici, insa si gradina era in pericol si zburase tocmai pana aici, in necunoscut, sperand sa gaseasca o speranta cat de mica. Gradina inca supravietuia datorita unui copac antic, care era inima gradinii, iar gradina devenise casa si singura ei consolare. Iar pentru asta zana avea sa lupte din toate puterile.


Katya



Gradina


Copacul, inima gradinii.

Zana dadu afirmativ din cap si isi continuara calatoria. Dar starea de liniste tot nu ii trecea.
La gura cascadei se afla o pestera si acum se intreba unde sa o apuce, caci era pentru prima oara cand venea in acest loc.

M-am oprit în drum, privind în jur.

-Ce parere ai? Crezi ca aici vom da de ce cautam?

-Nu exista decât o cale sa aflăm.
Am mers mai departe.

O lua dupa el pasind in pestera umeda. Mersera prin galerii, dand de stalactite, schelete de animale, apoi vazu ceva lucind.
Trebuiau sa fie cristale si inainta curioasa.

Mergeam în urma ei privind-o atent.

Cristale de diferite culori, emanau energie, iar cand vru sa atinga unul trei umbre isi facura paritia.
Erau niste vrajitoare urate si impunatoare. Una din ele se intoarse spre ei, vrand sa ii loveasca cu o vraja.
-Alan fii atent! abea avu ea timp sa spuna.

Am tresărit, creând imediat un scut din flăcări albastre care actiona pe post de oglindă, trimițând vraja inapoi către cele trei.

Bruneta inainta parand lovitura, zambind satisfacuta. Celelalte se pregateau si ele, insa Katya care se chircise jos puse mana pe un bolovan si arunca inspre cea roscata, distrandu-le atentia.
"Minunat". si acum ce? si incepu sa gandeasca la o solutie.

Nici nu aveam nevoie de mai mult. Le-am atacat fără sa le dau timp sa riposteze.

-Mai ai de invatat! vorbi bruneta cu o voce de tunet si arunca o mingie de foc si pestera se cutremura.
Katya se trezi in fata cu vrajitoarea cea roscata in fata. Se dadu inapoi pipaind apoi simtind ceva ii intepa mana,il rupse si se napusti asupra ei.

Am prins-o pe vrăjitoarea brunetă de păr si i-am dat un picior în gura.
-Ia mai taci!
Am luat-o apoi de cap si i-am absorbit sufletul.

Katya ii infipse un cristal in piept si aceasta incep sa urle de durere. Incepu sa se zvarcoleasca pana nu mai putu sa articuleze o silaba si apoi se descompuse.
Acum mai ramasese una singura, care se indrepta spre noi tinand un sceptru in mana.

Am format un lanț din flăcări si am legat-o cu el, absorbindu-i sufletul.

-Am scapat de ele? intreba Katya chinuindu-se sa se ridice.

-Da.
Am mers la ea și am luat-o în spate, plecând mai departe.

-Mersi si isi lipi capul de spatele sau.
In galerie sunt cristale care au puterea de a iti indeplini dorinte.

-Nu te-am intrebat pana acum. Care este dorința ta de ai nevoie de ajutorul acestor cristale ca sa se îndeplinească?

-Casa mea raspunse ea. De fapt e o gradina, dar este casa mea.
E magica si tot cea mia mai ramas, insa ea gradina nu are forta suficienta sa reinvie, daca batranul copac, stejarul nu isi revine. Nici nu stiu daca mi se va indeplini dorinta, e pe moarte.

-Și nu poți planta altul în locul lui?

-Asta nu stiu. Trebuie sa ma intorc acasa cu un cristal, cel mult doua si sa le infig in el.
Poate va renaste. Dar dorinta ta care e?

M-am oprit în loc la auzul acelei întrebări. Am stat un timp, după care am pornit mai departe.
-N-am nicio dorință.

-Esti sigur il privi Katya incet.
Lasa-ma jos sa i-au cristale.

Am lasat-o jos, așteptând să își ia cristalele.

Mica zane isi culese doua cristale, unul galbui si unul albastru.
Se simtea mai bine dar inca nu se putea tine pe picioare. Poate daca zbura...
-Si tu ce vei face acum?