Dorinta

First topic message reminder :

Katya zbura mult timp cautand Valea Dorintelor. Era un loc magic, care conform legendelor iti indeplinea orice dorinta. Insa Katya nu mai credea in dorinte, nu mai credea in nimeni.
Se rugase pana si la stele sa i se indeplineasca o singura dorinta, dar nimeni nu o auzise. Pierduse tot. Isi pierduse cea buna prietena, isi pierduse casa. Tot ce mai avea era o gradina frumoasa de trandafiri magici, insa si gradina era in pericol si zburase tocmai pana aici, in necunoscut, sperand sa gaseasca o speranta cat de mica. Gradina inca supravietuia datorita unui copac antic, care era inima gradinii, iar gradina devenise casa si singura ei consolare. Iar pentru asta zana avea sa lupte din toate puterile.


Katya



Gradina


Copacul, inima gradinii.

-Aș fi zis că te duc acasă să mă asigur că ajungi întreagă. Însă cred că te descurci așa că am sa-mi văd de drum.

-Vrei sa imi spui ca ai venit aici fara nici un scop? Nu pot crede asta.
Fugi de ceva.

-Doar am vrut să văd dacă locul ăsta chiar e real sau doar o invenție.
Instinctiv m-am uitat la brățara de la mână și mi-am scuturat capul.

-Daca vei crede in el va fi real.
Uneori trebuie sa iti lasi mandria de o parte si nu doar sa cauti. Degeaba exista sute de locuri magice, daca nu crezi in ele. Magia e mult mai profunda decat iti po-ti imagina.

-O fi...Dar cum ai zis si tu, trebuie sa crezi. Iar eu nu mai cred in magia asta.

-Si daca vreau sa-ti arat un loc in care in vei incepe sa crezi?

-Ce loc mai exact?

-Locul de unde provine arborele meu.
Apoi chipul ii se lumina. Cum de nu se gandise inainte? Poate acolo avea sa gaseasca o solutie pentru gradina ei.

-Ce-i cu fata aia? o intreb curios.

O bufni rasul cand il auzi, apoi cu un zambet pe buze ii spuse.
-Ar fi trebuit sa ma gandesc mai devreme, ca poate in locul originar de unde provine arborele, voi gasi raspunsul. Daca cristalele astea nu vor fi suficiente, voi merge pana acolo si se ridica. Cred ca pot sa merg si incepu sa se plimbe putin.

-Bine, dar nu te forța.

-Si atunci ce propui? Cumva trebuie sa ajung acolo.

Am luat-o în spate.
-Zi unde e si te duc eu.

Katya se inrosi putin si ca sa-si ascundă roseata isi lipi capul de spatele tânărului si isi puse mâinile pe mijlocul său ca sa nu cadă.
-Mmm...bine zise fata încercând sa se concentreze. Multumesc. Daca o luam la stânga după ce iesim de aici nu vom mai fi nevoiti sa urmăm acelasi drum pana aici.

Am mers pe unde mi s-a zis pana ce am ajuns la destinație.
-Aici e? o întreabă acesta.

-Încă mai avem de mers. Am iesit din vale, dar acum drumul se schimba fiindca trebuie sa urcam pe munte. Acolo printre nori cresc copacii.

-Pe munte zici? Bine.
Am pornit apoi mai departe.

-Da si am pornit mai departe.
Pe munte încă mai erau vulcani activi insa natura gasise un echilibru si pentru vegetație. Era un peisaj ceva mai neobisnuit, sălbatic dar si fermecător.

M-am oprit în loc privind natura.

Vulcanii erau activi, unii din ei fumegand incet, aburii densi ridicandu-se ca niste nori ce acopereau copacii. Katya ii ceru lui Alan sa o lase jos si se indrepta spre un copac ce statea pe gura unei prapastii.

O urmaream cu privirea fiind atent la fiecare pas al ei.

Se indrepta spre un copac, mai exact o magnolie uriasa ce isi deschidea florile.
Acum era cat mai important sa culeaga sucul florilor de magnolie vulcanice, caci aveau multe propietati. Scoase capacelul unei sticlute si se intinse dupa o ramura.