Dorinta

Katya zbura mult timp cautand Valea Dorintelor. Era un loc magic, care conform legendelor iti indeplinea orice dorinta. Insa Katya nu mai credea in dorinte, nu mai credea in nimeni.
Se rugase pana si la stele sa i se indeplineasca o singura dorinta, dar nimeni nu o auzise. Pierduse tot. Isi pierduse cea buna prietena, isi pierduse casa. Tot ce mai avea era o gradina frumoasa de trandafiri magici, insa si gradina era in pericol si zburase tocmai pana aici, in necunoscut, sperand sa gaseasca o speranta cat de mica. Gradina inca supravietuia datorita unui copac antic, care era inima gradinii, iar gradina devenise casa si singura ei consolare. Iar pentru asta zana avea sa lupte din toate puterile.


Katya



Gradina


Copacul, inima gradinii.

Alan:


In plimbarea mea auzisem zvonuri despre un loc ce indeplinea dorinte, asa ca, de plictiseala, m-am apucat sa caut acel loc care probabil nici nu exista.

Katya ateriza usor pe suprafata pamantului si se indrepta spre un lac mic la zece pasi distanta. Nu cunoastea absolut nimic in jur, asa ca porni spre lac pentru a apela la magie. Pasi usor printre copaci iar cand ajunse la lac ingenunche si atinse suprafata apei cu mana. Aceasta deveni tulbure la inceput, apoi suprafata apei se limpezi ca o oglinda, permitand zanei sa vada unde se afla.

Am mers ce am mers pana am dat de un lac. Cineva era deja acolo. Am privit-o atent pret de cateva clipe dupa care m-am apropiat de lac sa beau putina apa.

Era prea concentrata asupra oglinzii ca sa mai fie atenta si la alte zgomote. Asa ca nici nu sesiza prezenta altei persoane, decat atunci cand apa deveni tulbure si perturba putin suprafata onglinzii de ape. Ridica capul curioasa si vazu un baiat langa lac.

M-am uitat iar spre ea, dar cand am observat ca se uita la mine, mi-am mutat repede privirea inapoi la lac si am baut putina apa.

Tanara ramase surprinsa de reactia acestuia si isi muta iar privirea spre oglinda. Aceasta ii arata locul unde se afla, apoi la cerinta ei, oglinda arata un loc indepartat, ce era valea dorintelor.
Isi ridica iar privirea spre baiat.
-Cine esti? il intreba ea.

Am tresarit si am ramas tacut un timp. Chiar nu ma asteptam sa-mi vorbeasca.
-Alan. Dar tu? o intreb fara sa ma uit la ea.

-Katya, spuse ea.
Si daca nu te deranjeaza intrebarea ce vant te aduce pe aici?

-Niste zvonuri. Cica exista un loc magic care indeplineste dorinte.

-Valea Dorintelor se numeste. Asa am auzit si eu ca ti se indeplineste orice dorinta.
Dar nu stiu ca daca si in cazul meu va functiona si se ridica, scuturandu-si rochia de praf.

-Deci si tu o cauti. Nu strica sa incerci. Poate chiar iti va indeplini orice dorinta ai avea. Succes! ii spun in timp ce ma ridic dupa care plec mai departe.

Katya parasi si ea lacul si il ajunse din urma, intrebandu-l.
-Daca cautam acelasi lucru, nu vrei sa urmam impreuna drumul pana acolo? Am studiat putin traseul inainte de a porni in calatorie.

-Cum vrei. Imi e indiferent.

-Incerc doar sa fiu draguta, continua ea.
In timp ce mergeau Katya studie imprejurimile atent.
-Daca o luam catre est vom scurta drumul mai usor, prin paduri decat prin munti.

Am mers tacut pe unde a zis ea.

Isi continuara drumul in liniste o perioada, inaintand prin paduri. Totul arata la fel, apoi se opri in mijlocului drumului, simtind in nari un miros dulce.
-Trandafiri! sopti ea incantata si porni dupa mirosul emanat de flori, ce o chemau la ele.
Vazu un luminis si iuti pasul dand peste o dumbrava. Erau mai multe flori, iar printre ele o tufa micuta de trandafiri rosii. Atinse un boboc, care se desfacu imediat.
-Suntem aproape de vale, ii spuse baiatului.

-Esti sigura?

-Da sunt sigura. Trandafirii ne vor ghida pana acolo.
Mai multe petale incepura sa danseze prin aer, pana capatara o silueta. Aceasta o lua inainte, facandu-ne semn sa o urmam.

Am ajuns sa urmez niste flori. Rau am decazut. Dar daca chiar aveam sa ajung in acel loc, am s-o fac si pe asta. Am urmat acea silueta din petale pasind cu precautie.

Katya si silueta formata din petalele trandafirilor ii ghicira gandurile. Mica zana se intrista, insa silueta se enerva si ii replica baiatului.
-Am cunoscut demoni care aveau mai mult respect pentru natura. Dar voi cei tineri, credeti ca le stiti pe toate si...
-E de ajuns! o intrerupse Katya. Vad ca multi demoni au uitat pactul pe care l-au facut cu natura cu miliarde de ani in urma. Dar nu mai conteaza, daca asta e parerea lui si mari putin pasul.

-HA?! Dar ce-am facut? Imi cer scuze daca te-am insultat in vreun fel.

-Consideri ca florile sunt atat de inutile, dar pentru a iti atinge scopul, ti-ai calcat pe inima, este? il intepa putin silueta ce continua sa ii ghideze.
-Inceteaza! se arata iritata Katya catre silueta. Si-a cerut scuze, asa ca nu mai dezgropa mortii.
-Scuze, raspunse silueta cu greu. Urmati-ma si zbura ianinte.
Katya ofta si se opri o clipa locului.

Eu am mers in continuare insa cand am vazut ca fata se opri, m-am oprit si eu privind-o tacut.

-Ar trebui sa inoptam pe undeva, intr-o ora se va face noapte. Insa maine ajungem singur in vale inainte de pranz.
Asta daca esti de acord si il privi direct in ochi pe tanar.