Traversand taramul e foc.

Trebuia sa traversez tinutul de foc iar vremea in Nifleheim se anunta prea fierbinte. Eu desi eram o zana a elementelor si principalul meu element era focul, totusi era prea fierbinte si pentru mine. Aveam noroc insa ca recent ma imprietenisem cu un demon. Pentru ei caldura respectiva nu era o problema. Nu stiam daca si pentru ingerii mortii lucrurile stateau la fel.

-Stii, SoJyn am o intrebare. Oare ingerii mortii pot suporta caldura infernala la fel de bine precum demonii? Caci am o treaba dincolo de Taramul de Foc si am nevoie de ajutor.

- Elementul meu principal este focul. Și singurul pe care îl folosesc. Am crescut în iad, căldura nu este o problemă pentru mine.

-Eu pot suporta caldsura insa nu prea mare la fel cum pot demonii. Am nevoie sa ajung urgent in comitatul Castleheaven la deschiderea oficiala a restaurantului in aer liber Royal Cafe Breakfast Buffet. Cel mai scurt drum spre Castleheaven e prin taramul de foc. Iar ideea mea ar fi daca m-as putea micsora si ai putea tu sa ma duci in Castleheaven. Eu am o poseta din piele de dragon care astfel e protejata termic. As putea sa ma micsorez si sa intru in poseta si tu sa ma duci acolo. Ai face asta pentru mine, daca te rog frumos?

- Sigur, dădu din umeri.

-Multumesc frumos. Spun eu dupa care ma duc si aduc poseta, o rochita de papusa si o rochie normala si o sticluta cu potiune de micsorare.
Poseta era verde deschis si solzoasa ca si pielea de dragon.
Ma dezbrac de rochia normala apoi beau potiunea de micsorasre si o data ce micsorarea se opri, ma imbrac cu rochita papusii apoi intru in poseta din piele de dragon. Apoi ii spun:
-Poti sa tragi de tot fermoarul. Poseta e facuta special cat sa poata intra aer prin pielea asta de dragon dar e si izolata termic. E special facuta pentru a transporta persoane micsorate. Si sper ca stii drumul spre Castleheaven, nu?

- Cred. O să plutesc pe aici până îl găsesc. Nu sunt bună cu direcțiile, mă iau după instinct, e destul de dezvoltat la noi, dădu din umeri.

-Iti pot da eu o harta. Spun eu apoi o chemasem pe sora mea sa ii aduca harta.
Asteptam ca ea sa studieze harta apoi sa o puna in poseta langa mine.

SoJin se uită la hartă, destul de pierdută.
- Cred că mă descurc.
A luat geantă și a început să plutească pe acolo, fără să-și scoată aripile.

Observ ca pusese harta deasupra mea si apoi aud fermoarul posetei ca fusese inchis si apoi ma cuprinsese senzatia de parca as fi intr-un avion care decoleaza.

- Locul ăsta îmi amintește de iad, a spus, uitându-se în jur.

Intradevar, taramul de foc semana foarte mult cu iadul.

-Da, seamana foarte mult doar ca e din cauza labirintului enorm de gheizere vulcanice.

- Uneori îmi e dor de el, avea vreo 2 prieteni pe acolo și eram destul de liberă. Și aici sunt în mare parte liberă, dar de când cu supravegheatul ăsta mă simt de parcă aș avea cătușe.

-Si de ce nu il mituiesti pe fratele tau? Ca sa minta? Intre demoni nu merge mita? Totusi de la ei a pornit. Poate sa nu te supravegheze si sa minta in raport ca te-a supravegheat si sa inventeze cam pe unde ai fost, cam ce faci tu de obicei.

- Și de ce ar face asta? Dacă tata sau consiliu află va fi pedepsit și el. E destul de evident că nu ne înțelegem, dar nu e pentru că mă urmărește. Tatăl nostru e o persoană importantă în consiliu, iar unul din noi îi va lua locul când se pensionează, să zicem așa. Dacă eu nu sunt acolo Wooshin va lua locul cu ușurința, așa că n-are niciun interes să mă ajute.

-Inteleg. Deci cearta voastra e de fapt pe un loc din consiliu. Iar el are tot interesul sa gaseasca ceva care sa te pedepseasca mai rau atunci cand va fi concursul pentru ocuparea postului tatalui vostru. Spun eu care eram inchisa in poseta insa cu toate astea, ea ma putea auzi.

- Da, exact. Cu toate că eu nu doresc postul, cel puțin nu-l vreau pentru putere. Vreau să fac un fel de revoluție, dar planul meu are multe lipsuri și nu pot să acționez în niciun fel atâta timp cât sunt urmărită din toate direcțiile, a continuat ea.

-Poate ca te voi putea ajuta cand voi mai scapa de treburile regale desigur asta daca vei dori si tu. Sunt perioade cand sunt mai libera. Spun eu, in timp ce luasem harta si o pusesem mai bine peste mine, precum o patura.

- Păi nu prea ai avea cum. Poate nu-s vizibili, dar sunt peste tot. Cred că suntem destul de aproape de destinație, a zâmbit.

Traversasem intreg taramul de foc si in departare se vedea marea si pe ea o insula impadurita cu rauri si cascade si castelul din centrul ei.
Desi inca eram inchisa in poseta eu stiam cum arata zona si o intreb:
-Se vede deja marea si insula impadurita cu rauri si cascade si castelul situat in centrul insulei pe varf de stanci?

- Da. Atunci, chiar am ajuns, spuse ea și aterizase stângaci în apropierea castelului.

Apoi un gardian o intampina.

-Salut domnisoara. Ce vant te aduce pe aici? Intreba el.

- Sunt cu Sanara. Adică, ea e în poșetă, înțelegi tu. Ceva treburi oficiale cred, nu prea am reținut, dădu din umeri. Te asigur că nu o să dau foc pădurii sau ceva, cel puțin nu intenționat, a zâmbit ștrengărește.

-Inteleg. A-ti venit prin Taramul de Foc. Puteti intra. Spuse el. Apoi dupa ce fusesem primiti in regat fusese adusa o trasura.
-Trasura aceasta va va duce la inaugurarea restaurantului in aer liber unde are treaba Sanara. Puteti sa o tineti pe printesa in poseta pana acolo. Spuse el, ajutand-o pe SoJin sa urce in trasura.

SoJin se făcu confortabilă în trăsură, poate prea confortabilă.
- Tu stai bine? a întrebat-o pe Sanara.

-Da, e confortabil aici in poseta. Spun eu.