The Punishment

First topic message reminder :

Actiunea acestei povesti incepe pe Terra, lumea oamenilor pe care zeii obisnuiesc sa o numeasca Midgard.

Shannon:

Eram o fata obisnuita din lumea oamenilor pana cand se intamplase accidentul. Nici nu credeam cazeii sunt reali pana am avu ocazia sa cunosc unul in persoana. Din pacate insa pentru mine, am cunoscut un zeu rau de care lumea ar face tot posibilul sa evite o intalnire cu el sau chiar sa vorbeasca despre el.
Castigasem o excursie la radiosi eram fericita ca voi vedea in sfarsit Japonia. Dupa ce aterizasem pe aeroportul din Tokyo, devenisem foarte entuziasmata.
Cum a inceput aceasta:
Aveam totul planificat. Trebuia din Tokyo sa prind trenul Shinkansen catre Osaka unde aveam cazarea. Avionul cu care calatoream a avut intarziere si iata-ma ajunsa lamomentul de rascuruce de unde incepe povestea noastra.
Aeroportul Tokyo era un terminal multimodal care lega aeroportul de Gara Shinkasen si de metrou.
Uitandu-ma pe mobil la ceas constat ca maiaveam doar 5 minute pentru a prinde Shinkasenul dar drumul era destul de lung si intortocheat, asa ca iata-ma alergand de nebuna pe culoarele aeroportului si stangace cum sunt dau peste o persoana care dupa imbracaminte, o roba portocalie, parea un calugar hindus.
-Scuze domnule, ma grabesc. Ii spun eu, intorcandu-mi fata catre el.
-Fii atenta domnisoara. Spuse el Dar nu mai avusesem sa fiuatenta cnad ma lovesc de un piedestal si sparg o statuie, dupa marime, o statueta a unui zeu.
-Nu stiam nimic despre zeii din Japonia.
-Aiidee a carui statuie a fost?
-Nudomnule. Imi pare rau, o sa platesc. Cat valora?
-Nu e vorba despre bani domnisoara, e un chilipir. Dare vorba despre blestem.
-Blesteme? Nu prea cred in asa ceva. Ii spusesem eu.
In acel moment insa aparu un fum gri inchis-negru inecacios...

-Nu prea vad ce ai putea face pentru mine sa ma convingi sa-ti iau niste carpe de schimb.

-Hm nu stiu. Esti greu de convins si multumit. Si cand spun ca as face orice, chiar as face orice vrei.

Katsuki se uita atent la ea si ranjeste pana la urechi ca un maniac insetat de sange.
-Mori. Daca faci asta, iti iau carpele.

-Ma mai gandesc. Ii spun eu lui Katsuki. Eu aveam de gand sa discut cu Tia despre o anumita potiune.

-Pana te gandesti, sper sa nu-ti mai aud gura.

Ma intorc pe Tia si ii spun:
-Tia, cand vom avea o sansa sa ramanem singure, vreau sa vorbesc ceva cu tine.

-Da' vorbiti si acum! Sau aveti secrete fata de mine?
-Nu Kacchan! Niciun secret!

Hm, daca ma gandesc mai bine char daca as avea un secret, tu ai stii, la ce ma gandesc, nu-i asa? Il intreb pe Katsuki.

-Tu ce crezi, nimicule?

-Bine. Va spun la ce ma gandeam. Ma gandeam sa iti fac pe plac dar fara a imi pune viata in pericol nici un moment. Exista o potiune de care am invatat documentandu-ma din alchimie, o potiune a vechilor druizi, un amestec de antidot si otrava care te poate face sa mori o zi. Dar apoi sa iti revii. Prima data se bea antidotul si apoi se bea o mica cantitate de otrava. Acest lucru iti va opri semnele vitale total. Dar ele vor reveni automat si treptat la 24 ore atunci cand antidotul deja ingerat va sterge orice urma de otrava din organism.
In antichitate vechii druizi sau samani foloseau aceasta potiune cum folosim si noi astazi anestezia generala.

-Deci vrei sa trisezi, ha? Vezi sa nu! Mai bine imi oferi altceva in schimbul zdrentelor pe care le vrei. Ai putea sa fi servitoarea mea pentru tot restul vietii!
-Kacchan...Esti sigur?
-Da! De ce nu? Mereu am vrut o servitoare! Si la marimea asta, se va chinui sa faca anumite lucruri...Deci ma voi si distra!

-De acord sa fiu servitoarea ta. Ii raspund eu.

-Shannon...Eu zic sa te mai gandesti. Nu o sa-ti fie bine sa fi servitoarea lui Kacchan.

Eu nu stiam ce sa zic. Aveam nevoie de hainute de papusi si cat de greu ar fi sa fii servitoarea cuiva care calatoreste? Asta gandeam eu.

-Las-o, Tia. E om. Sti ca oamenii cand sunt disperati sa obtina ceva ce-i intereseaza in mod personal, sunt dispusi la orice fel de compromisuri. E in natura lor.
-Stiu. Am vrut totusi s-o avertizez.
-Degeaba. N-o sa se razgandeasca. Nu-i asa, servitoareo?

-Aici maritul zeu are dreptate. Spun eu.

-Oooo..."Maritul zeu"? Imi place cum suna asta. Si tu ar trebui sa-mi zici la fel!
-Vezi sa nu.
-Ziceam si eu...Stiu ca n-o vei face. Iar acum, servitoare, fa-mi masaj! Umerii imi sunt cam incordati de la ultima lupta.

Ma urc pe unul dintre umerii lui si incep sa ii fac masaj. Dupa cateva zeci de minute trec sa ii fac masaj si la celalalt umar.

-Nu prea te pricepi. Oare esti buna la ceva? Sau chiar te tin degeaba?

Daca as fi fost de marime normala puteam. Acum nu am cum sa ajung la ambii umeri deodata. Si nu uita am palmele micute acum deci nici masajul nu e prea grozav. Ii raspund eu.

-Nu-mi pasa de scuzele tale! Daca de acum nu faci cum trebuie ce-ti cer, ai incurcat-o! Clar?
Tia ii privea in liniste si ofta la un moment dat usor, stiind ca avea sa se ajunga la asta. De aceea incerca-se s-o faca sa se razgandeasca, dar acum era prea tarziu.

Incerc sa dau tot ce am mai bun sa ii fac un masaj care sa il multumeasca.

Katsuki sta pe loc, aratand de parca e gata sa explodeze, insa cand Tia isi trece coada pe sub barbia lui, acesta se mai calmeaza, iar ea rasufla usurata.

-Ce nu fac bine? Spun eu care ma chinuiam sa ii fac un masaj ca lumea.

-Masajul nu-l faci cum trebuie si-ti ia o ora sa termini cu un umar! N-am toata ziua la dispozitie sa stau dupa tine sa termini o sarcina asa simpla!