Pe fundul abisului

First topic message reminder :

Tocmai ma luptasem cu vreo 5 vampiri care nu-si mai puteau controla setea de sange si au devenit periculori pentru orice fiinta. Pe 4 i-am linistit insa al 5-lea m-a aruncat in abis. A fost o cadere foarte neplacuta chiar si pentru cineva nemuritor. Acum stau , pe fundul abisului, intinsa cu fata in sus si plina de sange. Ma durea fiecare os din corp si mai trebuia sa stau asa o vreme pana sa destula putere ca sa-mi vindec toate ranile.

-Am inteles acum si sigur ca nu voi spune la nimeni. Insa si eu am puteri asupra timpului insa total diferite de ale tale. Eu pot calatori in timp. Si stiu ca ma pot misca si in a 5-a dimensiune da inca nu stiu care e aceea.
Deci luand pe rand ma pot misca in 3 dimensiuni spatiale, (stanga-dreapta, inainte-inapoi, sus-jos) una temporara (trecut-viitor) si a 5-a e cam cu semnul intrebarii.

-Pai pot calatori in timp-viitor pot face timpul sa se miste mai repede, mai incet sau sa se opreasca doar ca nu pentru multa vreme. Doar ca ma cam oboseste lucrul asta... si trebuie sa beau neaparat sange ca sa-mi revin.

-Ca tot veni iarasi vorba de sange mi-am amintit ceva. Zburam o data prin dimensiunea a 3-a peste Oceanul Pacific cand dau de o insula de care nu mai auzisem absolut nimic. Cobor deasupra insulei si ma micsorez la dimensiunea unui fluture si ma ascund intr-un copac urmarind niste bastinasi. Dupa ce ii urmaresc timp de cateva ore imi dau seama ca sunt canibali. Zbor de acolo in alta parte cam la cativa kilometri departare si observ doi baieti tineri nu cred sa fi avut mai mult de 10 ani. Tocmai se imprietenisera. Se crestasera la degete si isi bau sangele unul pe a celuilalt si rostise ceva intr-o limba ca un juramant. pCred ca asta era la ei obiceiul de a isi jura prietenie. si a nu se manca unul pe celalat.
Ce ciudat obicei au unii oameni. Da pana la urma tot o vorba imprumutata de la ei spune: Cate bordeie atatea obicee.

-Mda, din fericire noi bem doar sangele nu mancam si carnea macar ramane ceva ce poate fi inmormantat, spun cu o voce inocenta.

Se lasa noaptea iar datorita adancimii la care ne aflam intunericul este mult amplificat.
-Intr-un loc intunecos ma aflu acum, da-mi o lanterna sa se faca luminos. Spun eu in timp ce ma gandeam la o lanterna. Insa nu se intampla nimic desi rostisem vraja corect.
-Mi-e frica. Este prima data cand ma aflu intr-un loc intunecos plin de creaturi ale noptii si nu pot folosi magia. Ii spun lui Misa.

- Eu ma simt foarte bine aici, sunt totusi o creatura a noptii, ti-e frica si de mine? spun cu un glas subtirel ca de drac'sor.

-De tine nu mi-e frica deloc. As da orice sa pot vedea si eu ca si tine in intuneric in momentele astea.

-Chiar orice? spun in soapta inaintand incep pentru ca zana sa o poata urma.

Da, chiar orice. Chiar si un Bentley. Spun eu pentru a da un aer un pic mai comic.

Incep sa rad.
-Stii ca s-ar putea rezolva destul de usor, spun inrosindumi-se ochii

-Citisem gandurile ei in stralucirea ochilor.
-Mda stiu dar mai bine lasa. Nu vreau sa fiu zana-vampir. Oricum la rasaritul soarelui mi se vor reincarca puterile iar noaptea urmatoarea o sa am magie si o sa pot vedea. Insa am eu o mica idee insa nu stiu daca va functiona. Totusi merita sa incercam.
-Ma intreb ce ar putea face amestecul urmator: 33 lacrimi de vampir si 13 picaturi de sange de zana.

-Nu am habar....dar nu prea vezi vampiri plangand.

Mda, din cate am auzit acest amestec e unul de magie neagra iar zanele rele si vrajitoarele rele care se ocupa cu asa ceva au metodele lor. A uite cred ca incep zorii. Mai este o ora pana la rasaritul soarelui, insa cum suntem aici aici este intuneric permanent. Spun eu uitandu-ma la bratara mea.

-De asta imi place locul asta, nu trebuie sa'mi fac griji ca ma prajesc in timpul zilei, spun in gluma. Si tu ce cautai pe aici?

-Ok





gummy bear: am unit posturile. Stiu ca si asa e prea scurt dar l'am lasat ca sa nu i se reduca prea mult nr de posturi. Fii mai atenta si respecta regulile

-OK ce? si tu de unde ai aparut? spun uitandu'ma la fata cea noua.

-Doar un pic de distractie. E distractiv pentru mine sa zbor deasupra abisului, apoi sa imi opresc zborul si sa cad cu viteza si in ultima clipa sa incep iar sa zbor. E un fel de sport extrem ca si bunjee-jamping-ul doar ca e un pic diferit si se bazeaza pe abilitatile si reflexele la zbor.

Misa zambi si nu mai spuse nimic.

-Pacat ca tu nu ai aripi sa il poti incerca si tu.

- Eh, da, asta este, ingana ea.

-Mda, asta e. Spun eu, schitand o fata neutra.

Isi trece mana prin parul blond usor ganditoare.

-Acum hai sa facem ceva ce am putea face impreuna.

- Ceva cum ar fi? intreba.

-Ceva la care eu sa nu fiu nevoita sa imi folosesc aripile si astfel sa fiu la egal cu tine.