In prapastie

First topic message reminder :

Zburam deasupra muntilor admirand privelistea cand ajungand langa Prapastia Ginnungagap o rafala de vant mai puternica ma face sa imi pierd echilibrul si sa cad in prapastie. Ma apuc de o creanga care iesea din stanci insa simt cum se rupe sub greutatea mea. Atunci ma micsorez la dimensiunea unui fluture sperand ca creanga sa ma tina mai mult timp insa tot simteam cum se rupe creanga. De zburat nu putea fi vorba fiind un vant prea puternic.
-Ajutor! tip eu in speranta ca ma va auzi cineva.

Isi musca buzele ramanand tacut.

Ma ridic din pat si merg in directia de unde se auzisera zgomotele.

"Ah, la naiba..." vru s-o ia la fuga, dar se lovi de ea.

-Aha. Te-am prins. Spun eu apucandu-l de o mana. Apoi aripile mele incep sa lumineze din ce in ce mai tare ca sa il pot vedea pe el.

Chad inchise ochii muscandu-si buza.

-Buna Chad! Deci vroiai sa ma sperii?

- Nu, nu asta era intentia mea.

-Dar care era intentia ta?

- Sa plec de aici fara sa observi.

-Si crezi ca te poti furisa asa pe langa o zana? Nici daca ai fi invizibil nu cred ca s-ar putea. Daca ochii ei nu te vad antenele ei sigur te simt. Iar la zanele fara antene iti spun ca functiile antenelor sunt preluate de o glanda in plus in ureche ce se afla in urechea interna intre nervul de echilibru si nervul de auz. Ele au ceea ce se pot numi antene interne.

- Daca as fi fost destept m-as fi teleportat si nici nu ai fi stiut ca am fost aici.

-Nu ca nu esti destept, dar asta e. Oricine sub impulsurile de moment face ceva gresit.

- Da, cam asa este.

Ii zambesc.
-Si de ce nu vroiai sa stiu ca esti aici? Imi pregatesti cumva o surpriza?

- Nu chiar...ingana acesta printre buze.

-Dar atunci ce faceai pe aici?