Un secret de mii de ani

First topic message reminder :

Era o zi de Duminica cand nimeni nu se afla la biblioteca. In Utopia nimeni nu isi facea probleme de protectie deoarece toata lumea era cinstita.
Aventuriera din fire, ma duc la biblioteca cu gandul de a ma furisa in mansarda sa caut acolo carti foarte vechi. Gasesc acolo un munte de carti si apuc o carte de la baza, daramand tot mormanul, care facuse un zgomot ce trebuia sa se fi auzit de la cativa metri in afara bibliotecii, dat fiind geamul deschis al mansardei. Eu credeam ca nu avea cine sa ma fi auzit fiind Duminica si zona fiind foarte putin circulata.
Sterg cartea de praf si o deschid apucandu-ma sa citesc. Insa dupa primele pagini raman impietrita de uimire. Ma uit la data tiparului cartii. Anul 1500 D.B.

-Unde le ascundem?

Ei bine in subsolul palatului meu e laboratorul si apoi din laboratorul meu se coboara in beciul laboratorului apoi s merge printr-un pasaj secret si se ajunge la un lift de urgenta acel lift te coboara vreo 9 kilometri in subteran, pana la un buncar subatomic. Acel buncar arata ca un apartament de luux cu 3 camere si inclusiv anexele: hol, bucatrie, baie si 3 camari. Ei bine, una din camari este pentru alimente, a 2-a este pentru detergenti, si masina de spalat. A 3-a este pentru potiuni si diverse lucruri. Osa ascundem cristalele in a 3-a camara a bunccarului subatomic. Nimeni nu ar putea ajunge acolo inafara de familia mea.

-Ok, e bine asa

-Ok. Si vrei sa vezi buncarul? Spun eu.

-Dam dar nu e interzis ca eu sa fiu acolo?

-Ba da, dar eh, Matusile nu sunt acasa.

-Si daca o sa ma prinda acolo?

-Nu are cum sa te prinda pentru ca nu sunt in oras. Si nu se intorc decat maine seara.

-Bine, hai sa mergem ca deja am facut multe minuni si sigur o sa ridic suspiciuni

-Bne, Hai sa plecam.

Barbie facu din nou un cerc si ajunse inapoi in dimensiunea lor

-In sfarsit acasa. Spun eu cand vad ca aparusem fix in fata palatului.

-Ce bine e aici miroase a acasa

-Mda, e foarte bine acasa.

-Hai sa punem cristalele in siguranta

-Desigur spun eu, intrand in palat.

Blondina o urma pe zana

Ajungem in curand in laborator apoi deschid trapa de la beciul laboratorului.

Barbie o urma in continuare fara sa spuna nimic

Intru si acoloera intuneric si niste holuri tip labirint astfel incat te rataceai foasrte usor, asta ca o masura de precautie ca nici un strain sa nu ajunga la buncar.

-Nu pornesti un bec, o lumanare ceva? Ca imediat o sa ma pierd de tine

-Ba da, luminitele de pe ariipile mele. Spun eu, aprinzandu-le foarte difuz.
-Si urmeaza-ma indeaproape.

Blondina merse langa ea si o prinse de mana
-Asa e mai sigur

-E perfect, asa ma gandeam si eu. Spun eu. Apoi luminile de aripi incepra sa palpaie ca un neon stricat, si apoi se stinsera.
-Upsy, se pare ca am ramas fara combustibilul care le alimenteaza. Acu corpul meu va produce dar abia maine seara voi mai putea sa imi aprind aripile.

-Ok, da sper ca stii bine drumul si nu ne pierdem