Un secret de mii de ani

First topic message reminder :

Era o zi de Duminica cand nimeni nu se afla la biblioteca. In Utopia nimeni nu isi facea probleme de protectie deoarece toata lumea era cinstita.
Aventuriera din fire, ma duc la biblioteca cu gandul de a ma furisa in mansarda sa caut acolo carti foarte vechi. Gasesc acolo un munte de carti si apuc o carte de la baza, daramand tot mormanul, care facuse un zgomot ce trebuia sa se fi auzit de la cativa metri in afara bibliotecii, dat fiind geamul deschis al mansardei. Eu credeam ca nu avea cine sa ma fi auzit fiind Duminica si zona fiind foarte putin circulata.
Sterg cartea de praf si o deschid apucandu-ma sa citesc. Insa dupa primele pagini raman impietrita de uimire. Ma uit la data tiparului cartii. Anul 1500 D.B.

-Se poate schimba norocul cuiva printr-un descantec de noroc.

- Mda... sunt prea plictisitori oamenii, nu am de gand nici sa-i bag in seama.

-Mie nu mi se par plictisitori.

-Dar ce vezi tu interesant la ei?

-De fapt sunt amuzanti. Mai ales cand ii vrajesti fara sa isi dea seama. Ma refer ca le pot face vraji fara ca ei sa ma observe sau sa isi dea seama ce se intampla de fapt. Se sperie usor si au niste reactii amuzante. Stii ca noi zanele preferam sa le facem farse oamenilor: teleportam cate un obiect cand ei se afla in febra muncii, adica prea concentrati, furam laptele, sau ii vrajim sa creada ca au in pahar mai mult vin, adica sa spunem ca un barbat bea vin. Cand se amesteste un pic dupa 2-3 pahare, cand il bea pe al 4-lea pana la jumate, Il vrajim sa creada ca se umple singur insa de fapt e tot jumatate, asa ca atunci cand da pe gat ramane uimit ca i-a disparut prin farmec jumatate de pahar de vin.

-Tot ciudati sunt si lumea lor e toxica, inundata cu prostie

-Aici ai mare dreptate. Faptul ca lmea lor e poluata e unul din motivele pentru care nu imi place lumea lor. Dar e am n motive pentru care imi place si pentru care nu imi place lumea lor. Insa sunt cam in egala masura.

-Si mai mergem in lumea lor sau lasam lucrurile asa cum sunt?

-Sigur ca vom merge. Nu abandonez eu asa usor.

-Bine pune-ti dorinta sa ajungem acolo. E mai repede asa

-Bine, spun si imi pun dorinta sa mergem in lumea oamenilor.

In clipa urmatoare eram in lumea oamenilor, la o margine de oras

Eu in lumea oamenilor, iarasi eram mica cat un fluture. Ma uit de jur imprejur si observ marginea de oras. Erau niste stradute de pamant si case pe o parte si cealalta.

-Deci toata lumea o sa ma priveasca ciudat cand o sa vada ca vorbesc singura, ofta Barbie

-Nu e vina mea. Ar trebui sa o iei la rost pe prima regina a zanelor, care a pus vraja si care a pus si voalul care desparte lumea oamenilor de lumea noastra. A da, ea nu mai este de mult. Spun eu mai mult ironic si chicotesc.

-Bine, hai sa mergem

-Pana ajungem la locul in care sa facem prima minune, pot sa ma odihnesc un pic in poseta ta?

-Linistita, spuse Barbie plictisita

-Atunci deschide fermoarul posetei sa intru dupa care il tragi inapoi sa inchizi poseta si eu sa fiu inchisa in intuneric.

-Ok, dar trebuie sa te avertizez ca in poseta mea sunt multe lucruri. E o poseta magica si poti pune orice in ea ca incape

-Adica ar incape in ea chiar si un frigider si as fi incaput si eu la dimensiuni normale? Intreb eu insa convinsa ca exagerez. Doar vroiam sa glumesc.

-Sa stii ca nu exagerzi chiar asa e, am si o perna poate dai de ea sa stai mai comod

-Acum ca sunt asa mica sigur ca voi sta foarte comod pe perna. Daca as fi fost la dimensiuni normale pe perna ar fi incaput doar capul dar cum sunt asa mica, pot sta comod pe centru pernei. Si altadata cand o sa fiu la dimensiuni normale vreau sa experimentez si chestia asta sa fiu mare dar sa incap in poseta ta. Spun eu inca asteptand sa deschida fermoarul posetei, si zburand pe langa poseta ei.

Barbie deschise fermuarul pentru ca zana sa intre in poseta, dupa trase fermuarul pana la jumate

-Poti sa tragi fermoarul de tot. Am aer suficient la cat de mica sunt. Si apoi mai am si toate 4 elementele deci si elementul aer.