Un secret de mii de ani

First topic message reminder :

Era o zi de Duminica cand nimeni nu se afla la biblioteca. In Utopia nimeni nu isi facea probleme de protectie deoarece toata lumea era cinstita.
Aventuriera din fire, ma duc la biblioteca cu gandul de a ma furisa in mansarda sa caut acolo carti foarte vechi. Gasesc acolo un munte de carti si apuc o carte de la baza, daramand tot mormanul, care facuse un zgomot ce trebuia sa se fi auzit de la cativa metri in afara bibliotecii, dat fiind geamul deschis al mansardei. Eu credeam ca nu avea cine sa ma fi auzit fiind Duminica si zona fiind foarte putin circulata.
Sterg cartea de praf si o deschid apucandu-ma sa citesc. Insa dupa primele pagini raman impietrita de uimire. Ma uit la data tiparului cartii. Anul 1500 D.B.

-Hai sa incercam noi sa cautam cristalele

- Nu e nevoie sa le cautam... stim deja unde sunt! Ii spun senina.

-Poi si de ce nu le-ai folosit pana acum?

-Fiindca unul dintre ele este la regina. Asta inseamna ca daca eu voi ajunge regina voi avea sansa sa reunsc cele doua lumi p care le-a despartit stra-stra-stra-etc, bunica mea, pentru a le proteja. Dar fiti sigure ca daca oamenii aceia din dimensiunea a 3-a nu vor fi perceptivi la noua lume, nici eu nu voi uni cele doua lumi. nu vreau sa ne trezim cazand victime lor.

O privesc zambind:
- Daca tu crezi ca lumea din dimensiunea a-3a se va schimba atunci te inseli.

-Oamenii sunt tare prosti si incuiati, nu cred in creaturi fantastice si la cate razboaie sunt pe acolo sigur o sa ne atace si pe noi
Dar poate ii putem face sa creada

-Da, ai dreptate, exact asta s-ar intampla daca am uni cele doua lumi inainte de data la care ar trebui. Si exact asta facem de obicei noi zanele, ma rog, nu toate, ci cele care au drum pe acolo. Insa trebuie sa fim atente cui ne aratam. Si chestia e ca in dimensiunea a 3-a, noi suntem micute si nu ne putem schimba marimea.

-Si v-ati arata cuiva pana acum?

-Ne aratam copiiilor in general caci ei vor fi viitoarele generatii dar din pacate observam ca atunci cand devin adulti uita ce au vazut si cred ca asta e din cauza parintilor lor.

- Normal! Cand cresc nu mai crede in lucruri ca zane, crede ca au visat, ori au uitat.

-Dar ii putem face sa creada infaptuind niste minuni. Veniti in lumea oamenilor?

-Eu as fi pentru excursie insa sa vedem ce spune Nuru.

-Nuru esti de acord?

- Credeti ca ar fi o idee buna sa intervenim in balanta? Am putea-o strica, si s-ar putea alege praful de lumea oamenilor.

-Oricum lumea oamenilor e stricata

-Ce rau am putea face mai mult decat exista? daca am incerca sa facem de fapt un bine?

-Mda este un mare rau acolo

- Mai rau decat iti poti imagina. Dar stii ce.... fa cum vrei! Daca tu strici balanta tu o vei patii. Ii spun pe un ton rece lui Sanara si privesc pe fereastra.

-Eu am trait acolo, Nuru, stiu cum este

- Ai trait? O intreb usor curioasa. Eu nu am trait, dar s-ar putea spune ca am trait, am stat acolo aproape o luna in cautarea unui vrajitor ce se spunea ca este in lumea oamenilor.

-Am stat cativa ani acolo si a fost oribil, de aceea zic ca nu avem ce rau sa facem mai mare

- Mda.. poate raul sa se omoare mai repede intre ei.

-Deja ei fac asta

-Avem voie sa facem orice cu o singura exceptie. Nu avem voie sa intervenim in norocul oamenilor.

-Poi nu o sa intervenim, oricum nici nu stiu cum sa schimb norocul