Barlogul ursilor

- Si de ce trebuie sa fi politicoasa cu un necunoscut?

-Fiindca asa am fost invatata sa fiu politicoasa si manierata cu oricine.Spun zambind. -Si acum eu o sa imi vad de drum. Spun eu, plecand.

Nu mai zice nimic, doar porneste cu pasi calculati in continuare pe drumul catre casa sa.

Din intamplare era acelasidrum astfel incat mie imi creeaza impresia ca a-si fi urmarita. Imi intorc de cateva ori capul in urma si incep sa tremur de frica.

- Sunt eu, nu-ti fac nimic, zice pe vocea lui rece mergand mai departe.

Raman in urma lui si merg incet incet apoi la un moment dat o iau la dreapta.

El continua sa mearga in fata, ca o umbra misterioasa printre copaci.

Acum ca ma despartisem de drumul lui, mergeam linistita.

Cu auzul sau fin auzi cum cineva baga gloante intr-un pistol. Se intoarce pe calcaie si trage doua gloante nimerindu-l pe demonul care voia sa-l omoare. Sunetele de foc de arma se auzira si in departare.

Aud focurile de arma dar fiindca nu aveam nici o treaba nu imi pasa.

Isi continua drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

OOC: Nu mai am nici o idee de continuare. inchidem topicul sau imi dai vreo idee sa il continuam?

OCC: habar nu am :-? am o idee dar nu e f stralucita... s-o atace cineva pe Sanara si s-o salveze 47 :-??

OOC: Bine de acord.

BIC:

Fiind noapte ma gandesc ca pentru a evita anumite capcane sa zbor la mica distanta de sol ca sa nu calc pe ele. Insa nu ma astpetam sa dau de o capcana cu senzori. De indata ce trecusem prin fata ei o plasa cade asupra mea si sunt prinsa ca un peste in navod si apoi incepu sa se auda un sunet de alarma de parca cineva ar fi spart o banca.

Hitman auzi sunetul datorita auzului sau ascutit si porni in directia din care se auzea.

In acelasi timp porni si niste vanatori inspre locul respectiv.

- Ce naiba ai facut? o intreaba pe Sanara cand o vede sub plasa si ridica o spranceana.

-Eu nimic. Doar zburam linistita.
In curand apar niste elfi care vorbeau. Unul din ei ii spunea celuilalt:
-De indata ce o vom preda pe zana asta unor vanatori de recompense din lumea oamenilor vom fi bogati. Vom cumpara un palat in lumea oamenilor si mai ales cred ca vom putea cumpara un oras intreg.

Asasinul ii priveste plictisit si da imediat plasa la o parte, pregatindu-si pistolul, fiind gata sa traga daca va fii nevoie.

Ies de sub plasa. Cei doi doar cand il vazura, inghetara de spaima.

- Eu zic sa plecati pana nu devine urata treaba asta, spune pe glasul sau rece.

Eu alerg repede fiindca padurea fiind deasa nu puteam zbura.

Ii priveste urat fara sa faca alta miscare.

Ma opresc cand ajung destul de departe.

Porneste in directia in care a luat-o zana ajungand-o destul de repede din urma.
- Esti bine?