Traversand tinutul de gheata

First topic message reminder :

Eu si Katrina trebuia sa traversam tinutul Muspelheim, acel tinut foarte foarte rece. Eu ma tot gandisem cum sa fac ca sa nu mai simt frigul acelui tinut. Katrina putea sa se protejeze fiindca ea era cu 4 ani mai mare ca mine si deja trecuse la nivelul urmator ceea ce ii daruia mai multe puteri.
-Katrina, ce parere ai avea daca eu m-as micsora si as intra in corpul tau? Acolo mi-ar fi cald mai bine.
-Eu accept. Si unde ai prefera sa incerci sa stai? Intreba Katrina
-As prefera sa incerc in plamanii tai.
-Foarte bine. Micsoreaza-te si eu te voi inhala iar la destinatie te voi stranuta afara.
Eu ma micsorez, apoi cand Katrina imi intinde degetul eu ma asez pe unghia degetului ei, vopsita in rosu aprins si apoi am senzatia de parca as urca cu un lift si ma trezesc in fata narilor ei care mi se pareau ca 2 deschizaturi de pestera imense si din care intra si iesea un vant puternic. Katrina isi tinu capul pe spate si ma aseza in dreptul nasului ei. Apoi simt cum deodata sunt aspirata in interior. Ma trezesc apoi in plamanul ei drept. Acolo era cald si bine. Continuu 37 de grade dar si un vant cald continuu. Acel vant era aerul inspirat si expirat continuu. Nu imi faceam griji fiindca chiar si in tinutul friguros la mine ar fi ajuns un aer incalzit de corpul surorii mele. Dupa ce ma inhalase, sora mea porni la drum.
Eu vedeam plamanul ei ca o camera imensa plina de ramificatii. Fiind atat de mica, ma gandesc sa ma asez pe una din acele ramificatii care mie mi se pareau enorme. Asa ca incalec una mai subtirica care mi se parea cat o creanga de copac destul de groasa. Ma simteam destul e bine acolo.

- Mhm, da, iti pot povesti. Stiu ca era tare secretoasa si sunt sigura ca mi-a oferit un nume fals... mi-a zis ca o cheama Ophelia si ca orice fel de ruda a ei a fost asasinata de un vrajitor malefic si cauta sa se razbune. Imi pareu rau, dar altceva nu mai stiu despre ea... nu prea ii placea sa vorbeasca despre sine, deobicei vorbeam despre banalitati asa ca... ofteaza gandindu-se ca nu i-a fost o prietena prea buna.

In privinta numelui poate sa fi spus minciuni. Nu am auzit de o Ophelia in familia mea. Insa daca e vorba de faptul ca familia i-a fost ucisa de un vrajitor malefic, mama nu putea fi ca nu a avut chiar toata familia ucisa. Sigur probabil a fost bunica mea. Si in ciuda varstei inaintate pe care o avea in ziua cand a murit de batranete, bunica arata ca de 30 de ani.

- Zanele pot trai la fel de mult ca vampirii?

-Vampirii pot fi si nemuritori. Zanele in functie de rasa pot trai intre 400 si 3000 de ani. 400 de ani traieste o anumita rasa de driade. Iar Zanele Fluture traiesc pana la 3000 de ani si poate putin peste 3000 de ani unele mai norocoase.

- Ahm, am inteles.

Katrina incepu sa tuseasca iar datorita faptului ca o avea pe Sanara in plamani. Dar nu isi permitea sa o scoata pe sora ei la o temperatura de peste -200 grade.

- Esti sigura ca e in regula chestia asta cu tinutul surorii tale in plaman? Poate ca nu-ti face prea bine asta.

-E ceva normal sa tusesc cand am ceva in plamani. Nu stiu daca imi face rau sau nu, chestia asta dar stiu ca mai bine ma imbolnavesc eu un pic, decat sa moara sora mea. Ei bine, eu nu risc decat o mica bronsita tratabila. Pe cand daca ea ar fi expusa la un frig de peste -200 de grade, ar lua o hipotermie de toata frumusetea. Daca faci hipotermie la -30 de grade e una. Dar la -200 de grade o super-hipotermie, te poate da gata. Zanele in mod normal nu rezista la frig mai mare de -90 grade. Insa eu pot rezista fiindca am puterea vulcanica. Pot controla vulcanii. In timpul cand ma aflu langa vulcani, corpul meu absoarbe energia lor. Practic in frig corpul meu preia din superputerea mea vulcanica energia necesara producerii caldurii sa imi tina corpul la tempratura de 37 grade fara ca eu sa fiu afectata intr-un fel sau sa simt frigul.
Mai sunt cateva zane cu puterea mea. Daca nu ar fi zanele ca mine, cutremurile din lume ar fi foarte mari, fiindca nu ar avea cine absorbi energia acumulata in scoarta terestra, sub vulcani.

- Ahm, dar e bine ca existati, zambeste vag Rose. Eu n-am probleme cu frigul... e normal, sunt moarta, deci eu insami sunt de gheata.

-Mda, e bine. Spuse Katrina.
In acest timp, Sanara, plictisindu-se incepu sa se catere pe ramificatiile venoase din plamanii surorii sale.

Zambi melancolic, amintindu-si de Ophelia si de cum o dezamagise, asa ca un oftat i se strecura printre buzele palide.

-Stii cumva daca mai e mult pana vom ajunge la margina din nord a acestui taram de gheata?

- Habar nu am, nici macar nu-mi dau seama cum am ajuns aici, ofteaza incetisor.

Dupa inca cateva sute de metri de mers vad in departare castelul din nordul tinutului. Se vedea in departare. Inaintez grabita spre el. Iar urmatoarea data cand imi veni sa stranut, stranut puternic. Sora mea iesi din plammani, fiind aruncata si propulsata de aerul din plamani cu o viteza destul de mare. Ea prelua controlul propriului zbor cu aripile ei, si apoi bau din potiunea maririi care o avea la ea. Aparand ca din senin, in fata noastra.

- Oh, deci Sanara este sora ta! clipeste des surprinsa Rose.

-Da. Deci voi doua va cunoasteti de mai de mult timp?

- Da, cam asa ceva, raspunde Rose.

Mergem spre castelul acela de gheata si batem la portile lui.

Rose priveste curioasa castelul si asteapta sa deschida cineva usa.

Usa se deschide singura si eu intru prima.

- Ce ciudat, ciripeste urmand-o.

-Intradevar. Ciudat pentru Utopia. Dar pe Terra am azut multe usi automate, mai ales la Mall-uri. Dar pentru un palat din Utopia chiar e ciudat. Spun eu.

- Da, ma indoiesc ca e o usa automata... continua ea sa mearga.

-Probabil sunt niste fantome, la fel cum am vazut in filme.

- Crezi? Mie mi se pare prea putin probabil.