Traversand tinutul de gheata

First topic message reminder :

Eu si Katrina trebuia sa traversam tinutul Muspelheim, acel tinut foarte foarte rece. Eu ma tot gandisem cum sa fac ca sa nu mai simt frigul acelui tinut. Katrina putea sa se protejeze fiindca ea era cu 4 ani mai mare ca mine si deja trecuse la nivelul urmator ceea ce ii daruia mai multe puteri.
-Katrina, ce parere ai avea daca eu m-as micsora si as intra in corpul tau? Acolo mi-ar fi cald mai bine.
-Eu accept. Si unde ai prefera sa incerci sa stai? Intreba Katrina
-As prefera sa incerc in plamanii tai.
-Foarte bine. Micsoreaza-te si eu te voi inhala iar la destinatie te voi stranuta afara.
Eu ma micsorez, apoi cand Katrina imi intinde degetul eu ma asez pe unghia degetului ei, vopsita in rosu aprins si apoi am senzatia de parca as urca cu un lift si ma trezesc in fata narilor ei care mi se pareau ca 2 deschizaturi de pestera imense si din care intra si iesea un vant puternic. Katrina isi tinu capul pe spate si ma aseza in dreptul nasului ei. Apoi simt cum deodata sunt aspirata in interior. Ma trezesc apoi in plamanul ei drept. Acolo era cald si bine. Continuu 37 de grade dar si un vant cald continuu. Acel vant era aerul inspirat si expirat continuu. Nu imi faceam griji fiindca chiar si in tinutul friguros la mine ar fi ajuns un aer incalzit de corpul surorii mele. Dupa ce ma inhalase, sora mea porni la drum.
Eu vedeam plamanul ei ca o camera imensa plina de ramificatii. Fiind atat de mica, ma gandesc sa ma asez pe una din acele ramificatii care mie mi se pareau enorme. Asa ca incalec una mai subtirica care mi se parea cat o creanga de copac destul de groasa. Ma simteam destul e bine acolo.

-Hm nu stiu ce sa zic, dar cred ca iti acord o sansa sa vii cu mine. Si chiar mi-ar place sa te duc intr-un loc frumos. Un mic sat numit Roavvenjárga langa orasul Rovaniemi. Mergem chiar in inima tinutului de gheata.

Sanara:

-Desigur.

Auzindu-si numele, Orion le dadu liber celorlalti servitori care oricum nu erau asa puternici ca el si veni cu cele doua fete.
`Eu nu ma voi da cu sania cu voi, dar voi fi acolo sa ma asigur ca nu va raniti` incepu sa le zica in timp ce ele inaintau spre destinatie.

Sanara:

Mergeam cu sania trasa de caini, eu fiind cea care conducea sania. Orion era in zbor pe urmele noastre.

-Asun sa stii ca nu mi se pare periculoasa sania trasa de caini. Sunt insa vehicule mai periculoase. Cum ar fi snowmobilul. In general nici el nu e periculos dar devine periculos daca te dai mare cum se spune.

` Nici mie nu mi se pare deloc periculos, dar nah .. .stii cum e Orion! Super protectiv..` ofta ea simtindu-se ca un copil mic, mai ales ca zanul nu le slabea deloc din priviri, zburand destul de aproape de ele ,de parca ar fi fost posibil ca sania sa se rastoarne oricand.

-Mda. Spun eu. Mergem mai departe in pustiul inzapezit pana ce in departare se zarea o cabana si un atelier ambele din lemn de brad si la mica distanta de ele un iglu.

`Ce ar fi sa mergem inauntrul iglului sa vedem cum este acolo?` propuse Asun entuziasta.
Orion tusii si se uita serios la ele.
`Nu cred ca este o idee buna, Majestate. Ar putea fi cineva acolo si sa fie periculos. N-as vrea sa va puneti in pericol.`

-Aici Orion are partial dreptate. Trebuie sa fim atente. Daca proprietarul acestui loc nu e acasa, ar putea un urs polar sa isi fi facut culcusul acolo. Si ursilor polari nu prea le place sa fie deranjati. Imi place sacitesc ziare si sa fiu la curent cu ce se intampla in toata lumea si stiu ca in zona s-au cam inmultit atacurile ursilor polari. Pleci o saptamana de acasa si cand vii te trezesti ca ursul ti-a furat casa.