Traversand tinutul de gheata

First topic message reminder :

Eu si Katrina trebuia sa traversam tinutul Muspelheim, acel tinut foarte foarte rece. Eu ma tot gandisem cum sa fac ca sa nu mai simt frigul acelui tinut. Katrina putea sa se protejeze fiindca ea era cu 4 ani mai mare ca mine si deja trecuse la nivelul urmator ceea ce ii daruia mai multe puteri.
-Katrina, ce parere ai avea daca eu m-as micsora si as intra in corpul tau? Acolo mi-ar fi cald mai bine.
-Eu accept. Si unde ai prefera sa incerci sa stai? Intreba Katrina
-As prefera sa incerc in plamanii tai.
-Foarte bine. Micsoreaza-te si eu te voi inhala iar la destinatie te voi stranuta afara.
Eu ma micsorez, apoi cand Katrina imi intinde degetul eu ma asez pe unghia degetului ei, vopsita in rosu aprins si apoi am senzatia de parca as urca cu un lift si ma trezesc in fata narilor ei care mi se pareau ca 2 deschizaturi de pestera imense si din care intra si iesea un vant puternic. Katrina isi tinu capul pe spate si ma aseza in dreptul nasului ei. Apoi simt cum deodata sunt aspirata in interior. Ma trezesc apoi in plamanul ei drept. Acolo era cald si bine. Continuu 37 de grade dar si un vant cald continuu. Acel vant era aerul inspirat si expirat continuu. Nu imi faceam griji fiindca chiar si in tinutul friguros la mine ar fi ajuns un aer incalzit de corpul surorii mele. Dupa ce ma inhalase, sora mea porni la drum.
Eu vedeam plamanul ei ca o camera imensa plina de ramificatii. Fiind atat de mica, ma gandesc sa ma asez pe una din acele ramificatii care mie mi se pareau enorme. Asa ca incalec una mai subtirica care mi se parea cat o creanga de copac destul de groasa. Ma simteam destul e bine acolo.

Rose zambi trecandu-si usor mana prin parul tepos.

-Oare asa sunt majoritatea vampirilor baieti? Lenesi?

- Nu neaparat, Klaus nu e asa... cand realiza ce zise ingheta. Aaaaaaa, considera ca nu am zis nimic.

-Eu chicotesc de reactia lui, de faptul ca inghetase.

- Da, sa schimbam subiectul, murmura ea repede.

Incercam sa ma gandesc la un subiect de discutie.

Rose se gandi si ea la unul.

-Ce ar fi ca in loc sa stam sa ne gandim la un subiect de discutie care nu ne vine deloc in minte sa plecam din palatul acesta si sa vizitam partea din nord a muntilor, acolo unde sunt Gerurile Napraznice?
-Poate ne imprumuta Craiasa Zapezii o sanie trasa de caini polari si putem parcurge apoi Transarcticul cea mai faimoasa sosea din zona ce traverseaza muntii inghetati si Oceanul Arctic.

- De acord, accepta vampirita.

-Atunci voi merge sa vorbesc cu Craiasa Zapezii.

- Te insotesc? o intreba.

-Desigur. Ii raspund eu.

- Atunci sa mergem, spuse.

O iau inainte spre Sala Tronului.

O urmeaza cu pasi mici, dar repezi.

De cum intru in sala tronului fac o plecaciune in fata Craiesei zapezii.

Rose ii urmeaza exemplul.

Ii spun de ceea ce aveam nevoie si ea porunci servitorilor sa ne aduca.
-Va dau cu imprumut dar doar pana la apus. Orele ce vor depasi apusul soarelui se va considera inchiriere si veti plati cu 100 kwan ora.

- Bine, am inteles, zise vampirita.

-Am inteles. Spun si eu.

- Mergem? o intreba Rose pe Sanara.

-Sigur ca da, spun eu luand-o inainte.

Se tinu dupa ea.

Dupa ce ajung la padocul regal inham cainii la sanie si ii spun:
-Hai urca.

Rose se urca fara sa zica ceva.