Love me, hate me, I don't even care!

First topic message reminder :

-Ce credeai ca stau 7 ani sa ma schimb?

- Poate ar trebui sa ma dau cu dezinfectant, sau ceva... sau chiar sa ma cos, murmura ingandurat. Apare si Rose in living, mancand inghetata dintr-un bol, insa cand il vede pe Kol scapa bolul si deschide gura mirata.

-Da, asta se intampla cand ataci fete de pe Terra.

- Idiotule, imbecilule, zevzecule, prostule, iresponsabilulee!!!! izbugni Rose venind langa el si pocnindu-l dupa cap.
- Vai, complimentele tale ma coplesesc...

-Cred ca in loc sa-l jignesti ceea ce si merita ar trebui sa incercam sa facem ceva cu rana aia.

- Crezi ca sangele meu ti-ar vindeca-o?
- Ma indoiesc, sunt tot vampir, nu om, isi roteste el ochii.
- Atunci ma duc sa aduc un ac si ata ca sa te cos, spune si apoi dispare.
- Grozav, mormaie nemultumit.

-Da minunat. Eu nu vreau sa vad asta ca imi e ca mi se face rau.

- Pe bune? surade el. Tu pari genul de tipa dura pe care nu ar speria-o/scarbi-o absolut nimica.

-Da totul pana la sange care vine de la o rana ca aceea chiar in fata mea

- Am priceput, isi inclesta buzele una in alta din cauza durerii.
- M-am intors, apare Rose si ii pune o batista in gura ca sa nu-i auda urletele apoi se apuca sa ii coasa rana.

Ma intorc cu spatele la ei pentru a nu vedea cum Rose ii coase rana.

- E gata, spune si ii scoate batista apoi ii da cu putin dezinfectant. E ca nou. Asta sa-ti fie invatatura de mine sa nu mai sperii oameni! Cine stie, daca dadeai peste un vanator de vampiri experimentat. Stii, oricat ma enervezi uneori, nu vreau sa mori.
Kol nu zice nimic, doar o priveste angelic.

-Oricum tipa e deja cenusa,spun eu intorcandu-ma spre ei.

- Da, exact, nu ai de ce sa-ti faci griji, sis, o ciufuleste el, insa ea il priveste cat de urat se poate.

-Asta nu cred ca e bine pentru tine Kol

- N-o sa-mi faca nimic, doar o sa ma priveasca fulgerator, surade amuzat.

-Nu cred ca ar trebui sa fii atat de sigur.

- As putea sa-ti smulg capul ala de pe umeri, prostule, dar nu am s-o fac, nu-mi pierd timpul cu tine.

-Eu va las sa vorbiti, spun teleportandu-ma in camera mea.

- Cred ca daca vrei sa imi vorbesti tot ce vei face e sa ma insulti, mormai nemultumit.
- Recunoaste, tanjesti dupa prezenta ei.
- A cui? se preface ca nu intelege.
- A Cristinei, prostule, scoate limba la el.

Scot dintr-un dulap un telefon care il aveam numai pentru a asculta muzica si imi pun castile in urechi pornind muzica.Ma trantesc pe pat ascultand muzica la telefon si uitandu-ma pe tavan.

- Hai, du-te la ea.
- O sa creada ca sunt obsedat... mormaie nemultumit.
- Kooool, nu gasi pretexte.
- Bine, bine ma duc.
Se teleporteaza in fata camerei si bate la usa.

Pentru ca avea castile in urechi Cristina nu auzea nimic.

Mai batu o data si fiindca nu raspunse deschide usa cu grija.

Privea pierduta tavanul fiind atenta la muzica care se auzea in casti.

O priveste parca fermecat, fara sa spuna nimica.