It's so hard to be alone

First topic message reminder :

Se plimba printre copacii inalti, cu mainile la spate, pasind calm si incercand sa-si aduca aminte... de prieteni, de parinti... insa avea doar un gol imens in cap, era singur, atat de singur. Adancit in gandurile sale nici nu se uita pe unde merge si se izbi puternic de cineva.

- Bine, atunci asta facem.

-Uraa. Barbie sari iar de fericire ca un copil mic si ii lua pe cei doi de mana

- Ce repede deveni vesela...

-Poi nu e prea greu ca sa fiu fericita

- Da, mi-am dat seama, zise.

-Si eu sunt fericita tot timpul desi o arat doar prin mici zambete.

- Barbie e mai deschisa se pare.

-Dap intotdeauna. Pentru ca trebuie sa te bucuri de tot ceea ce e in jur. Adica un fel de zambeste maine va fi mai rau

-Asta asa e. Bine punctat.

Caleb nu comenteaza nimic.

-Grabiti-va si voi putin ca ramaneti in urma

- Tu o iei prea inainte, nu suntem noi de vina, zambi el calm.

-Asta asa e. Spun eu.

- Vezi ? scoate limba jucaus la blonda.

Pe mine ma amuza faptul cand el scotea limba asa ca rad.

Facu pe bosumflata si se opri pentru a ii astepta
-Si melcii vin mai tare ca voi

Pe mine ma apuca rasul la replica ei.

- Ferice de ei, zambi el inocent.

Nu ma mai pot opri din ras.

- Razi de ce a zis ea sau de ce am zis eu? o intreba amuzat.

-Rad de ce a spus ea.

Continua sa zambeasca mergand in acelasi ritm incet.

Merg si eu la fel de incet.

Isi abtinu surasul asteptand reactia lui Barbie.

-Aveti grija, un melc e pe cale sa va depaseasca