I'm here, but I don't know how

First topic message reminder :

Nu stia exact cum ajunsese acolo, pur si simplu cauta un loc in care sa fie singur si sa se gandeasca. La ce? Nici el nu stia exact, cert era ca se intamplasera atat de multe si era o mizerie de ganduri rastalmacite in capul sau. Viata sa mereu fusese tumultoasa, dar parca acum era si mai si. Ar fi vrut sa poata sterge unele greseli cu buretele, dar era imposibil. Ridica privirea si partea cealalta a raului o vazu pe Rebekah. Vru sa dea bir cu fugitii, insa fu prea tarziu, caci auzi glasul fetei.
- Ce zici, e frumos? intreba ea scotand din rau un inel din aur alb, punandu-l pe inelar si zambind fermecator.
- Asa cred... murmura acesta nesigur.
- Nu ti se pare ca seamana cu inelul de logodna pe care mi l-ai dat?
Cand auzi intrebarea Kol inghiti in sec si nu stiu ce sa mai spuna.

Ii dau carasii baiatului, apoi ma intind pe mal, cu coada jumate in apa.

Kol manca un peste privind-o din cand in cand pe sirena.

Iau si eu un peste si il mananc, curatandu-l bine de oase. Nu suportam nici cel mai mic osisor in gura.

Se sprijini in palme si privi cateva clipe cerul parca absorbit.

-E frumos, nu-i asa? intreb eu.

- Da, imi place mult, gandi el.

-Atunci, ai putea sa ramai in noaptea asta cu mine. Gandesc eu si apoi ma apropii de el, sarutandu-l.

Kol o prinde usor de brate si o indeparteaza cu grija.
- Nu pot face asta, am deja o iubita, gandi acesta.

-Si cine e iubita ta? Gandesc eu, intrebandu-l curioasa.

- E o vrajitoare pe nume Cristina, ii raspunde acesta.

-A, atunci bine, e in regula. Nu ma supar. Dar ma bucur ca as putea avea o relatie de amicitie cu o vrajitoare prin intermediul tau. Nu, nu am nevoie sa devin om cel putin deocamdata. Dar as vrea sa ii trimiti placuta asta cu o vraja in nu stiu ce limba antica si ea sa o traduca in limba greaca. Gandesc eu.

- Bine, gandi acesta privind-o.

Ii dau placuta despre care ii spusesem. Era o tablita de aur.

Se uita curios la ea.

Era o tablita de aur scrisa cu niste litere chirilice sub forma de scrijeliri si spatiile astfel formate umplute cu argint.

- Nu inteleg nimic, gandi el amuzat.

-Nu ai cum intelege. Nici eu nu inteleg. Dar Cristina poate ca ar intelege. Gandesc eu.

- Doar daca face o vraja...

- Atunci o s-o rog, gandeste el.

-Bine. Dar macar sa ramai cu mine o noapte nu te superi, nu? Promit ca nu ma ating de tine. Si in plus o sirena si un vampir au anatomia diferita nici nu se pune problema vreunui contact. Gandesc eu.

- Sigur, raman, zambeste vampirul.

-Multumesc frumos. Gandesc eu apoi zambesc.

Isi ridica inca o data privirea albastruie spre cer.

Ma bag din nou in apa, ma scufund vreme de cateva minute apoi imi scot doar capul afara si raman asa, innotand in apa raului care acum fiind noapte era un pic mai rece.