Reciful lui Neptun

First topic message reminder :

Innotam intr-o zona cu recifi de corali supranumita si Reciful lui Neptun. Neavand ce face si de plictiseala, rup o crenguta dintr-un coral si scrijelesc in mal numele meu: Nery.
In timp ce innotam coada mea se misca cu o viteza destul de mare dar suficient cat totusi sa se vada terminatia caudala. Fiind o nereida, nu ma hraneam doar cu scoici, stridii, pesti mici si fitoplancton. Ci meniul meu varia destul de mult. In afara de aceste lucruri eu ma mai hraneam cu pesti de diverse marimi chiar si cu pesti mari de dimensiunile somnilor. Imi placea mai ales sa fur prada pescarilor in mod miseleste. Si pe langa aceasta imi placea sa mananc alimentele abandonate pe plaja sau scapate de sub observatie cateva clipe.
Insa cu toate acestea desi canecul meu hipnotiza oamenii si anumite fiinte precum elfii, nu imi placea sa ucid decat pesti si mamifere marine.

Isi lua ochii de la ea cand realiza ca se holbeaza.

Il vazusem ca se holbase la mine dar nu spun nimic.

- Scuze, murmura in cele din urma.

-Nu-i nimic. Ii spun eu zambind.

Isi musca buza de jos ramnanad tacut.

Nu stiam ce sa mai spun asa ca raman tacuta.

Si el ramase tot tacut.

Ma asez pe o stanca.

Se gandi cum sa inceapa o conversatie, dar nu-i veni nimic in minte.

-Vazand ca el nu porneste o conversatie ma gandesc sa o pornesc eu.
-Si tie ce iti place sa faci mai mult? Eu ador sa ma joc cu delfinii. Pentru mine delfinii sunt cam acelasi lucru care sunt catelusii pentru cei de la suprafata.

- Hm, dragut, ingana el. Nu prea am alta pasiune inafara de cea a luptelor. Sa ma lupt e singurul lucru pe care stiu sa-l fac.

-Eu ca pasiune am colectionatul scoicilor. Deja a strans scoici cu peste 3000 de modele diferite.

- Si unde le tii?

Pai ei bine am descoperit o pestera subacvatica dar care apa nu intra decat jumate si jumate e umplua cu aer. Am improvizat acoloniste rafturi din scandurile de pe epavele ce transportau lemn. Si ca sa fie in siguranta le-am pus in borcane. Borcane de gem pe care l-am mancat. Da, dadusem peste o nava scufundata ce transporta gem. Si gemul de capsuni e preferatul meu.

- Am inteleg, ingana tanarul.

-Sa stii ca la cate nave se scufunda pe aici noi sirenele nu ducem lipsa de mancare diversificata.

- Norocul vostru, zise el.

-Mda, dar noua nu prea ne place acest noroc. Sa nu crezi ca ne bucuram sa vedem oameni inecandu-se. Dar din pacate cele mai multe sirene refuza sa ajute oamenii si cand are loc vreo furtuna ele se ascund.

- Si tu faci la fel?

-Eu nu ma ascund. Apropo stim ca aici nu exista oameni in Utopia dar eu am obiceiul de a numi oameni totalitatea speciilor umane existente. Cand ma refer la toate speciile umane in general.
-Si eu nu ma ascund. Eu am salvat de la innec o multime de elfi.

- E bine ca mai exista pe lume persoane ca tine.

-Hm, amauzit bine, mi-ai spus persoana? Spun eu bucuroasa.

- E ceva gresit in ... asta? isi musca el buza.

-Nu, doar ca nimeni nu mi-a mai spus asa pana acum. Dupa parerea celorlalti eu eram doar "Un peste ca oricare altul"

- Pentru mine nu esti un peste.