Revedere.

- Sa mergem, spune el, nu prea convins, oftand usor.
Suzanna isi subtie buzele.
- Trebuie sa recunosc..ca e destul de posibil avand in vedere scena crimei de data trecuta.

Ivana aproba din cap.
- Propun sa mergem sa vorbim cu John inainte sa plecam in alta parte, spuse ea. Si-asa vad ca Keith nu prea are treaba cu noi...
John ofta si aproba din cap. Ar fi fost o mare lovitura pentru specia lor, insa era posibil, foarte posibil.

- Da, de acord...murmura si chiar atunci aparu si Keith.
- Deci v-ati sculat...zambeste el amuzat.
Lestat isi inclesta buzele una in alta.
- O s- scoatem noi la capat, murmura tanara, iar vampirul aproba.

Ivana isi ingusta ochii, privindu-l pe blond.
- Sterge-ti zambetul ala de pe fata, Keith, zise ea, clatinand din cap. Avem treaba.
John inghiti in sec, aproband incet din cap.
- Mda, asa e...
Era sigur ca ucigasul era un demon, si din cauza asta, se simtea foarte aiurea.

- Ati facut prostioare? ridica el din sprancene, si cand Harry il auzi incepu sa-l alerge imediat.
Suzanna isi musca usor buza.
- Si acum ce vom face?

Ivana ofta si se tranti in pat, cu fata in sus. Incrucisandu-si picioarele, incepu sa priveasca tavanul.
- Anuntati-ma si pe mine cand terminati, zise ea.
John ofta si clatina din cap.
- Nu stiu, raspunse el scurt. De data asta, nu stiu.

Tot alergandu-se ajunsera langa fereastra, Harry infigandu-se chiar atunci in umerii lui Keith, picand amandoi pe partea cealalta.
- Nici eu... murmura Suzanna incruntandu-se.

Vazand, sau mai bine zis auzind asta, Ivana sari din pat si ii privi de la fereastra.
- Sunteti bine? intreba ea, ridicand din sprancene.
John ofta, uitandu-se la cei doi.
- Sa vorbim cu Ivana si cu ceilalti, poate au gasit ei ceva.

- Doamne, murmura Keith simtind cum il doare intregul spate.
- Oarecum, se ridica Harry cu greu strambandu-se.
Suzanna aproba cu capul pornind spre iesirea din camera, Lestat venind in urma ei.

Ivana ofta si sari si ea. Intr-o fractiune de secunda fu langa ei. Se apleca si il apuca usor de umeri pe Keith.
- Hai, usor, zise ea.
John ii urma. Odata pe hol, porni catre camera Ivanei, unde ar fi trebuit sa fie toti trei.

Suzanna deschide usa de la camera Ivanei insa nu vede pe nimeni, doar fereastra deschise.
- Doar nu credeti ca... ? incepu ea.
- Sunt bine, sunt bine, se auzi vocea inconfundabila a lui Keith de afara.

John se sperie putin cand nu vazu pe nimeni in camera, plus ca fereastra era deschisa. Nu ii stia prea bine pe Harry si Keith, insa Ivana era oarecum protejata lui. Insa cand auzi vocea de afara, se mai calma. Merse la fereastra si ii privi pe cei trei.
- Sunteti amabili sa va intoarceti pentru o secunda? Vrem sa vorbim cu voi, zise el, ridicand o spranceana.

Suzanna stia ca era vina lui Keith cel mai probabil si isi dadu ochii peste cap. Pentru o clipa nu avusese tocmai cele mai optimiste ganduri.
Harry aproba si facu un salt, revenind in camera.

Ivana stia ca nu era bine sa il supere pe John, care era intr-un fel mentorul ei. Ea voia mereu sa fie in relatii bune cu cei ca si ea, caci asta o ajuta. Isi dadu ochii peste cap vazand cu Harry nici macar nu s-a uitat la ea sau la Keith, ci s-a intors de unul singur. Blonda facu si ea un salt, revenind in camera si depasindu-l pe Harry.
John se uita la cei doi si nici macar nu il mai astepta pe Keith inainte sa inceapa sa discute cu ei.
- Bun, zise el. Aseara era tarziu, eram cu totii obositi si nu am apucat sa ne vedem. Spuneti-mi deci, ati gasit ceva interesant?

Keith veni si el in urma lor, abtinandu-se cu greu sa nu se vaite de spate.
- Ne-am dus...defapt doar eu si Ivana sa cercetam locul ultimei crime...si am gasit un medalion, unul care raneste vampirii, raspunse Harry.

Ivana aproba usor din cap, inghitind in sec. Se apropie foarte putin de John si il privi drept in ochi.
- E unul din cele cinci, John. Unul ca al tau, zise ea, mai mult soptit.
Ochii lui John se marira si clatina din cap, privind-o pe blonda la fel de fix.
- Nu o sa intreb de ce stii tu ca am un asemenea medalion, murmura el. Asta e grav, foarte grav.

- De ce e foarte grav? isi indrepta imediat Suzanna ochii cenusii spre el, incercand sa nu aibe o reactie negativa.
Lestat ofta usor cand auzi de medalion.

John nu se mai uita la Ivana, ci isi intoarse ochii albastri catre Suzanna.
- Medalioanele de care spun ei, sunt numai cinci in lume, explica el. Sunt insemnele suprematiei in lumea demonilor. Ele au fost distribuite acum mii de ani, insa nimeni nu stie cui. Unul este la mine, dar nu stiu despre celelalte. Acestea ranesc vampirii, insa nicio alta creatura nu le poate atinge, doar demonii.

- Ahm, isi stramba Suzanna buzele cand auzi de medalioane, stia de ele...acum realiza despre ce era vorba. Unul este la idiotul de Seth, mormai incrucisandu-si bratele sub piept. Dar ma indoiesc profund ca el e implicat in asta, i-as fi dat de urma imediat.

John aproba din cap, inca privind-o pe Suzanna.
- Nu cred ca e implicat, fu el de acord. E destul de puternic ca sa provoace o asemenea panica, insa din cat stiu despre el, nu pare genul. Dar din nou, nu mai sunt sigur de niciun demon.

- Si atunci aceeasi intrebare : ce facem? isi trecu ea mana prin parul scurt, intr-un gest nervos, rotindu-se prin camera.
- Trebuie sa ne pastram calmul! ingana Lestat pe vocea sa calma, impaciuitoare.

John ofta si ridica din umeri.
- Nu stiu, zise el.
Ivana clatina din cap si se aseza pe marginea patului.
- Seth e aici? Poate stie el mai multe. E un demon puternic, spuse ea, ridicand din umeri de asemenea.

- Nu e aici, sigur nu e aici...e cu micuta si enervanta mea sora, isi dadu Suzanna ochii peste cap. Dar l-as putea chema...
- Fara sa te iei la cearta cu el? intreba Lestat sec, cu o urma de ironie in voce.

John chicoti putin la vorbele adaugate de Lestat, dupa care o privi pe Suzanna.
- Ar fi perfect, ii zise el, dupa care ii facu subtil cu ochiul.

Ii zambi scurt, aproape insesizabil, si inchise ochii contactandu-l telepatica. Nu trecu mult pana ii deschise.
- O sa vina, fu tot ce spuse vrajitoare. Acum tot ce trebuie sa facem e sa asteptam.