Revedere.

First topic message reminder :

Ivana trase in aer piept in timp ce se apropie chitita de portile grele de lemn. Nu stia exact care era problema, stia doar ca niste fiinte foarte puternice incepusera sa atace demoni si vampiri deopotriva, iar ei trebuiau sa opreasca acest masacru. John o recrutase si pe ea, si se simtea mandra de asta; era, din cate stia ea, cea mai tanara dintre cei chemati. Isi trecu o mana prin parul blond si pasi inauntru.
- M-ai chemat? intreba cu o voce joasa, uitandu-se la seful lor.
John o privi serios si dadu din cap scurt. Nu era vreme de zambete si cuvinte dragute; trebuiau sa conceapa un plan cat mai curand.
- Bine ai venit, ii spuse si ii arata un loc liber pe canapea, inainte de a se intoarce catre sala plina cu vampiri si demoni.

Ivana inchise ochii de asemenea si il saruta, foarte usor. Cat ii lipsisera aceste atingeri tandre, fara macar sa isi dea seama!
John ii zambi, tinand-o mereu de mana.
- Cred ca o sa fie bine pentru mine, zise el cu o aroganta jucausa. Mereu e bine.

Incepe sa-si miste buzele mai intens peste ale ei, tinand-o aproape de ea.
- Oh, n-ai de unde sa stii, ii zambeste ea stiutoare iesind in hol, incruntandu-se. Ceva nu e in regula...Lestat e punctual, dupa cum probabil sti, foarte punctual...ingana usor ingrijorata cand vazu ca vampirul nu e pe holuri.

Ivana il saruta la fel de usor. Cand nevoia de aer deveni prea mare, se opri. Nu il privi in ochi, insa bratele ei ii inconjurara talia si se lipi de el, ascunzandu-si chipul in gatul lui. Ii lipsise atat de mult...
John ii zambi, insa la auzul vorbelor urmatoare, se uita atent pe holuri. Avea dreptate, Lestat era probabil cel mai punctual dintre ei.
- Sa nu disperam, zise el. Mergem la el in camera, poate a avut o domnisoara in pat azi-noapte, ranji el, dupa care o porni spre camera amicului lor.

Zambeste fericit, tinand-o in bratele sale fara sa zica ceva, cuvintele nu-si aveau rostul.
Cand il auzi Suzanna marii imediat ochii, lovindu-l usor in umar, razand apoi.
- Daca noi... gesticula ea cu mana, nu inseamna ca si restul!
Deschise usa de la camera lui Lestat si primul lucru pe care il simti fu mirosul sangelui.

Ivana ramase in aceeasi pozitie, caci se simtea atat de bine...
- Mi-ai lipsit, recunoscu ea dintr-o data.
John rase de asemenea.
- Ma lasi? O stii pe blonda cu care vorbeam? Sigur are o chestie cu amicul tau Harry.
Cand intra insa in camera, un fior ii strabatu tot corpul.
- Ce naiba? mormai el, incruntandu-se.

- Serios? mareste el ochii surprins, ramanand in aceeasi pozitie. Si tu mie, recunoscu de asemenea, lasand orgoliul deoparte.
Suzanna se uita repede dupa Lestat, inaintand cativa pasi. O silueta veni repede spre ea infingandu-i o tepusa de argind, din fericire sub inima si nu in ea, o dara de sange curgand imediat din gura acesteia. Silueta disparu la fel de repede precum aparuse.

Ivana isi ridica ochii pentru prima data si il privi. Ii zambi sincer, mangaindu-i usor parul moale. Cu cealalta mana isi tinu prosopul, atat cat sa nu cada de tot.
Ochii lui John se marira la actiunile siluetei aproape invizibile. Nu apuca sa faca nimic in legatura cu Suzanna si urma silueta, incercand sa o prinda, fara succes insa. Intr-o fractiune de secunda, se intoarse la Suzanna. Ingenunchie si o stranse in brate, respirand sacadat si muscandu-si buzele.
- Oh, Doamne, bombani el, incercand sa gaseasca o solutie.

Ii saruta usor fruntea zambindu-i.
- Hai sa mergem sa te inbraci, n-as vrea sa apara Keith si sa te vada asa, ingana zambind inocent.
- La naiba, ingana Suzanna privind tapusa. E in regula, ar fi fost mai grav daca eram vampir pur, murmura si o scoase repede, in timp ce rana se vindeca...mai incet decat in mod normal, dar chiar si asa cel putin se inchidea. Lestat ... ingana apoi pierduta sprijinindu-si capul de umarul lui John.

Ivana chicoti usor, strangandu-si prosopul mai aproape de corp.
- De ce, ai fi gelos? glumi ea, iesind din baie.
John o tinu in brate, bland, cat sa nu o raneasca si mai mult. O saruta pe frunte si pe obraji.
- Oh, Doamne, mormai el. M-ai speriat, ii zise, dupa care o saruta din nou pe frunte.

- Bineinteles! raspunde ca si cum ar fi evident, iesind si el din baie.
Suzanna surase fluturandu-si genele.
- Crezi ca scapi asa usor de mine? isi arcui o spranceana ridicandu-se in picioare. Trebuie sa-l gasim! zice apoi serioasa.

Ivana zambi, si probabil rosi in acelasi timp. Se indrepta catre dulap si isi scoase o pereche de blugi simpli si un tricou stramt vernil.
John o ajuta si ii zambi slab. Ii daduse emotii, nu gluma. Insa cand ea redeveni serioasa, el aproba din cap.
- Asa e, zise el, inghitind in sec.

Se uita cu o privire inocenta spre ea fara sa zica ceva.
- Dar de unde putem incepe? isi freca ea ideea uitandu-se in jur, prin camera, dupa un indiciu sau ceva.

Ivana se intoarse atunci si se uita la el, zambind foarte putin.
- O sa stai acolo si o sa te uiti ca la spectacol cum ma schimb eu? intreba, ridicand o spranceana.
John inghiti din nou si clatina din cap.
- Cum s-a putut intampla asta? Lestat e puternic, nu are 70-80 de ani, bombani el.

- Aaa, scuze, mormai punandu-si o palma peste fata, rasucindu-se pe calcaie.
Suzanna ofta, nu era nimic concludent, doar cateva urme de sange pe un perete.
- Habar nu am... ah, la naiba, lovi podeaua cu piciorul oftand.

Ivana chicoti. Ramase cu fata la el si isi schimba pantalonii, dupa care ramase in sutien, un sutien care ii dezvelea destul de mult pieptul generos.
John clatina din cap, continuand sa se uite in jur.
- Nu e mort, zise el. Nu are cum.

Ramase cu spatele incercand sa se abtina sa nu se intoarca.
- Bineinteles ca nu sunt, aparu Lestat pe fereastra plin de sange.
Suzanna ramane ca traznita cand il vede.

Ivana il vazu ca ramase cu spatele si chicoti. Lasa tricoul pe pat si merse catre el doar in sutien. Se opri in spatele lui si ii imbratisa usor talia, fara sa spuna nimic.
John se incrunta la vederea lui Lestat. Facu cativa pasi catre el si il lovi usor peste umar.
- Esti nebun? Ne-ai speriat, zise el.

- Ce faci? intreba el nesigur, zambind tamp.
Suzanna ridica o spranceana.
- Ce naiba ai facut?
- Eu? gesticula el cu mainile. Eram gata sa ies in hol, cand o chestie a navalit pe mine, m-a aruncat pe fereastra si apoi m-a impuscat cu o gramada de gloante din argint !

Ivana zambi si se muta in fata lui, inca imbratisandu-l bland.
- Nu stiu, zise ea misterios, clatinand din cap si apropiindu-si fata de a lui. Chiar nu stiu...
John se incrunta, uitandu-se la pieptul ce se intrevedea prin camasa gaurita.
- Si esti bine? intreba el tamp, desi raspunsul era evident.

- Oh, chiar asa, zambi superb trecandu-si degetele pe obrazul ei cald.
Lestat stramba usor din buze.
- Nu chiar, am scos vreo 5 gloante, dar pe al 6-lea...e prea adanc intrat si am degetele prea groase.
Suzanna isi dadu ochii peste cap si-si baga degetele subtirele prin gaura facuta de glont, scotandu-l pana la urma. Sopti ceva printre buzele palide si ranile acestuia disparura imediat.

Ivana zambi vrajita. Era fermecata de zambetul lui, de ochii lui, de intreaga lui fiinta. Insa nu ii putea spune, era prea mandra. Degetele ei le atinsera usor pe ale lui, in timp ce ea se uita drept in ochii lui caprui intens.
John aproape murmura un 'ouch', dar se opri la timp. Ii privi pe cei doi, dupa care isi drese putin glasul.
- AI apucat sa vezi ceva? il intreba el pe Lestat.

- Ar trebui sa ... mergem, rupse el intr-un final desi ar mai fi stat asa - daca se putea- pentru totdeauna.
Lestat isi musca buza, oftand.
- Absolut nimic, a venit si a plecat ca o umbra, clatina dezaprobator din cap.
- Chestia asta devine enervanta, mormai Suzanna nemultumita.

Ivana inghiti, usor rusinata.
- Da, ai... ai dreptate, bombani ea, rupand imbratisarea si intorcandu-se catre pat. Isi puse tricoul pe ea si isi trecu o mana prin parul lung.
John ofta, clatinand din cap.
- Ca intotdeauna, murmura el. L-ai mirosit macar? Vampir, demon, vanator de vampiri?

- Mda, urasc sa am dreptate, mormai acesta nemultumit.
Lestat ofta si de data asta.
- Nici macar, isi baga privirea in podea. A fost prea repede...
- Nici eu nu mi-am dat seama ca naiba era, ingana si vrajitoarea.

Ivana nu raspunse, dar incepu sa isi puna tenisii in picioare. Parul lung ii venea in ochi din cand in cand, deci trebuia sa isi treaca mana prin el destul de des.
John aproba din cap.
- E posibil sa fi fost un demon, zise el. Nu bag mana in foc, dar imi cunosc semenii destul de usor.