You have to what?!

First topic message reminder :

Tot staff-ul spitalului era foarte entuziasmat pentru descoperirea unui nou tratament de tonifiere a sanilor, tratament pus cap la cap de medicii plasticieni, bineinteles. Parea formula perfecta, una naturista, insa chiar si asa, trebuia testata. Se spunea ca rezultatele se vedeau dupa prima folosire, asa ca mai mult de atat nu trebuia incercat.
Bineinteles, era nevoie de o voluntara care sa se lase incercata. Crema nu avea ce efecte negative sa aiba, insa toate doctoritele se codeau si incercau sa evite subiectul. Aliona nu prea intelegea de ce, avand in vedere ca e o chestia care se intampla doar o data si ca probabil cea cu care avea voluntara sa lucreze avea sa fie tot femeie.
Asa ca s-a oferit ea, pentru ca toate celelalte refuzasera. Era acum imbracata intr-o pereche de blugi, iar in partea de sus nu avea nimic altceva decat un halat. Intra in camera unde avea sa se intample totul si se aseza pe pat, asteptandu-si cuminte colega, credea ea.

Isi roti si ea ochii, cand ranjind in coltul gurii.
Vrei sa spui ca daca te-as saruta din nou te-ar deranja asta? intreba scurt si direct.

- Nu, nu m-ar deranja, raspunse simplu, ridicand din umeri. Tu consideri ca e gresit, nu eu.

Asta e doar concluzia pe care ai tras-o tu, eu nu am spus niciodata asa ceva, il corecta, ridicand si ea din umeri.

- Sunt destul de sigur ca asa e, ca ratiunea ta iti spune ca nu e bine ce faci.

Mereu imi urmez ratiunea, spuse, ridicand din umeri. Ma plictisesc si eu de treaba asta cateodata...

- Deci e timpul pentru ceva nou? o privi el zambitor.

Il privi fix, pentru ca parea dintr-o data mai frumos, mai misterios, mai atragator. Buzele ei se intredeschisera, fara ca ea sa planuiasca asta.
Daca... tu vrei, murmura, dezbracata brusc de tonul superior si chiar agresiv.

Oliver zambi larg, fara sa mai adauge ceva, ducandu-si mana in parul ei, fara sa stie ce-l apuca.

Hotari sa nu mai gandeasca deloc, macar pe moment, desi asta avea sa se intoarca probabil impotriva ei mai tarziu. Se muta mai aproape si isi opri furtunos buzele de ale lui, punandu-i o mana pe obraz.

Ii raspunse la sarut, mana sa inca jucandu-i-se in par, aplicand aceeasi pasiune ca si pana atunci.

Se muta chiar mai aproape, pana cand ajunse la un moment dat deasupra lui. Mainile ei incepura sa se plimbe nestavilite pe pieptul lui puternic, in timp ce buzele pline apasau mai mult sarutul.

Oliver vru sa continue, dar se desprinse brusc, chiar la timp, cand usa se deschise...se pare ca cineva le observase absenta.

Mari ochii si rupse repede sarutul, trantindu-se la loc pe pat si strangandu-si din nou halatul in jurul pieptului. Il zari in tocul usii pe Eliott, unul dintre colegii lor, care ranjea acum, ridicand o spranceana.
Intrerup? intreba el, uitandu-se cand la unul, cand la altul.

- Aam, nu, tocmai ai venit sa ne salvezi, super, replica Oliver dandu-se jos din pat si pornind spre usa.

Eliott ranji, uitandu-se cand la Oliver, cand la Aliona. Si el care avea senzatia ca cei doi nu se suportau deloc...
Desigur, aproba din cap, incercand sa redevina serios. Dar pot sa va intreb ce faceti amandoi incuiati intr-o camera?

- Nu ti se pare ca esti cam curios? rase Oliver batandu-l pe umar si parasind camera.

Aliona trase aer in piept, legandu-si halatul subtire mai strans. Nici nu se mai uita la Oliver, ci ii arunca doar o privire scurta lui Eliott.
Cum a zis el, murmura, parasind si ea camera si indreptandu-se grabita catre vestiare.

Oliver lua o gura mare de aer si se duse sa schimbe, ignorand faptul ca si Aliona era in vestiar. Avea el grija a 2a zi sa o ia la misto. Dupa ce isi imbraca hainele pleca spre masina sa lasata in parcare.

Ajunsa in vestiar, Aliona scapa de halatul de unica folosinta, dupa care isi puse sutienul si tricoul la loc. Il observa pe Oliver la un moment dat, iar faptul ca acesta o ignora o enerva putin, insa nu spuse nimic. Isi lua lucrurile si , iesind si suindu-se in masina, pleca si ea acasa.

A doua zi de dimineata, Aliona era din nou in vestiar, imbracata de asta data cu o rochita albastra, pe corp, asezata peste o pereche de colanti, cu niste ghetute in picioare. De obicei nu se imbraca asa, mai ales la spital, insa in acea zi se hotarase sa schimbe ceva.

Oliver ajunse si el in vestiar si veni in spatele ei, punandu-i o mana pe talie si ducandu-si buzele la urechea acesteia.
- Neata...

Aliona nu auzise usa deschizandu-se, probabil pentru ca era adancita in ganduri, legate in mare parte de Oliver. De ce o ignorase in noaptea precedenta, de ce plecase fara ca macar sa isi ia la revedere si daca era rusinat ca fusese prins cu ea. Hotari sa se comporte si ea la fel de indiferent, fara sa arate ca ii pese.
Exact atunci insa o mana i se aseza pe talie si o soapta suava ii atinse urechea. Tresari, caci il recunoscu imediat. Facu un pas inapoi si spatele ei se atinse in intregime de pieptul lui.
Ce faci? intreba dintr-o data, ridicand usor o spranceana.

- Bine, tu? ranji el, desi stia foarte bine la ce se referise ea. Voia doar s-o tachineze asa cum facea mereu.

Ingusta usor ochii, observand ca el nu voia decat sa o tachineze.
Bine, raspunse pe un ton rece si impersonal, fara sa se elibereze din stransoarea lui. Ma intreb de ce cineva care nici macar nu stie sa spuna 'la revedere' cand pleaca vine acum dintr-o data si ma saluta.

- Eram grabit aseara. Nu-mi spune ca te-ai suparat din atata lucru...chicoti el, buzele sale reci lipindu-se de gatul acesteia.

Isi roti ochii, insa nu isi retrase gatul atunci cand Oliver hotari sa o sarute acolo; nici ea nu stia de ce ramasese in bratele lui.
Stii, eu de obicei nu salut lumea care imi e antipatica, raspunse, hotarand sa nu dea mai mult detalii despre ziua trecuta, detalii cunoscute de altfel de amandoi.