You have to what?!

First topic message reminder :

Tot staff-ul spitalului era foarte entuziasmat pentru descoperirea unui nou tratament de tonifiere a sanilor, tratament pus cap la cap de medicii plasticieni, bineinteles. Parea formula perfecta, una naturista, insa chiar si asa, trebuia testata. Se spunea ca rezultatele se vedeau dupa prima folosire, asa ca mai mult de atat nu trebuia incercat.
Bineinteles, era nevoie de o voluntara care sa se lase incercata. Crema nu avea ce efecte negative sa aiba, insa toate doctoritele se codeau si incercau sa evite subiectul. Aliona nu prea intelegea de ce, avand in vedere ca e o chestia care se intampla doar o data si ca probabil cea cu care avea voluntara sa lucreze avea sa fie tot femeie.
Asa ca s-a oferit ea, pentru ca toate celelalte refuzasera. Era acum imbracata intr-o pereche de blugi, iar in partea de sus nu avea nimic altceva decat un halat. Intra in camera unde avea sa se intample totul si se aseza pe pat, asteptandu-si cuminte colega, credea ea.

Oliver incepu sa rada, departandu-se.
- Ce sentimente profunde ai pentru mine!

Isi roti ochii, caci parca refuza sa inteleaga anumite lucruri. Sau poate o facea din nou doar ca sa o tachineze.
Eu te salut mereu, raspunse scurt, intorcandu-se cu fata la el si aranjandu-si rochita care nu era deloc lunga, lasand la vedere picioarele lungi si puternice acoperite de colanti.

- Stai..vrei sa zici ca eu sunt cel care te antipatizeaza? ridica el sceptic o spranceana.

Ridica din umeri, dand sa treaca pe langa el.
M-ai ignorat total aseara, ii spuse scurt. Problema nu ar fi fost asta, ci faptul ca inainte se sarutasera, iar el ii aplicase acel "tratament", deci nu era ca si cum ar fi fost total straini.

- Te-am ignorat aseara, serios? il bufni rasul. Inseamna ca ai pierderi de memorie...

Se opri dintr-o data, cu spatele drept, perfect arcuit.
Vrei sa imi improspatezi memoria? intreba aroganta, referindu-se bineinteles la momentul din vestiar, cand se plimbase pe acolo de parca ea nici nu era prezenta.

- Nu e nevoie, stiu bine la ce te-ai referit tu si tu la ce m-am referit eu, replica el destul de sec.

Nici ea nu stia sigur de ce, dar se asteptase la inca unul din faimoasele saruturi ale lui Oliver Malfoy. Cat de naiv era subconstientul ei... Il privi fix, dar nu se misca din loc, ci isi aranja putin rochita in dreptul pieptului, fara vreo legatura cu ceea ce se intamplase in ziua precedenta.
Foarte bine, raspunse, la fel de sec.

- Perfect, murmura zambind larg si isi dadu tricoul jos, pornind spre o banca si luand un alt tricou de pe ea.

Ii privi pieptul gol si puternic, tragand repede aer in piept. Dadu sa plece totusi, insa realiza ca isi uitase halatul alb, obligatoriu. Se intoarse catre aceeasi banca si il ocoli oarecum pe Oliver, punand insa o mana pe talia lui si intinzandu-se dupa articolul vestimentar.
Pardon, spuse rece, contrar atingerii.

Oliver doar chicoti, tragandu-si foarte incet tricoul pe el, cu un ranjet in coltul gurii destul de rautacios.

Ridica o spranceana, desi nu putea sa spuna ca era deranjata de reactia lui. Insa atitudinea lui din seara precedenta o deranjase, si avea sa il faca sa inteleaga asta. Ramasa cumva in spatele lui, intre trupul lui puternic si dulap, ridica o spranceana, ramanand cu halatul in mana.
Ce vrea sa insemne asta? intreba scurt.

- Adica? Nu am zis nimic...ridica el o spranceana privind-o calm.

Ofta, rotindu-si ochii. Incepu sa isi puna halatul, trecand in lateralul lui.
Azi lucram impreuna, il anunta. Super zi isi gasisera sefii sa ii puna sa se suporte...

- Oh, super, zambi el sclipitor, stiind ca atitudinea lui o va enerva din nou.

Ingusta putin ochii, privindu-l. Ii arunca un zambet larg, dar evident fals.
Nu-i asa? murmura sarcastic.

- Ba da! zice cu acelasi zambet enervant pe buze, luand-o dupa umeri de parca ar fi amici, cu toate ca nu prea era asa...

Il privi pentru un moment, dupa care isi roti ochii, insa un chicotit usor ii parasi buzele.
Chiar nu te plac, minti, clatinand din cap.

- Ohh, iar inccepi cu negarea? Stii ca ma amuza, incepu el sa rada facand misto de ea.

Ridica o spranceana si isi intoarse privirea din nou catre el, aproape tresarind vazand cat de aproape erau chipurile lor, din nou.
Nu neg, spun adevarul. Inceteaza, suntem colegi, murmura, desi aceasta apropiere nu o deranja absolut deloc.

- Chiar vrei sa cred ca te deranjeaza? ridica el o spranceana.

Inghiti in sec, privindu-l drept in ochi.
Si de ce nu m-ai crede? intreba scurt, ridicand o spranceana.

- Pentru ca nu e adevarat, evident, rase acesta.

Ridica o spranceana, vrand sa ii arunce inca o replica acida, dar isi roti doar ochii si dadu sa plece de langa el.
Asta crezi tu, murmura.

- Nu numai ca asta cred, asa si este, isi rotii el ochii. Mergem ? intreba apoi plictisit.