Un inger printre zane 16+

Angee:

Coborasem din Gradina Eden in tinutul Fairytopiei, in Metropolis capitala regatului zanelor. Acum ma plimbam prin centru.

Takami:

Acum ca logodnica mea fusese nevoita sa se intoarca in lumea ei pentru un timp, pentru a nu turba de plictiseala, am cerut voie sa primesc o zi libera sa ma plimb prin alte regate pentru a-mi limpezi mintea. Fiind cea mai mare zona din Utopia, sfarsesc prin a ajunge in Fairytopia.
Aterizez dupa un timp, strangandu-mi aripile pentru a nu lovi pe nimeni din greseala, si pornesc la pas prin centru, privind in jur si cautand tot odata un loc unde sa mananc si sa beau ceva.

Ajung si eu in plimbarea mea la un restaurant cu terasa la ultimul etaj a unui bloc cu 30 etaje. Insa ceea ce era admirabil la acest restaurant era ca terasa era suspendata deasupra unei podele de sticla suficient de groasa cat sa sustina greutatea meselor si a tuturor clientilor dar suficient de transparenta incat sa para invizibila.

Continui sa merg atat de plictisit si abatut ca mi se putea citi clar pe fata ca nu am idee ce sa fac cu viata mea. Nu ma puteam simti oricum alfel stiind-o pe Rurina iar la mare distanta de mine, fara posibilitatea de a putea comunica in vreun fel. Speram ca puteam gasi ceva care sa-mi ridice macar putinel moralul, dar începeam sa-mi pierd tot mai mult speranta cu fiecare pas pe care-l faceam.
Ma opresc când observ o cladire inalta si ma uit in sus la ea, observând ca are o terasa. Nu stiam daca sa fiu surprins de felul cum arata terasa sau de faptul ca zanele aveau ditai cladirea.
-Ehhh...Daca tot sunt aici...
Ma intind putin apoi ma apuc sa urc pana la ultimul etaj, sperând ca voi gasi o masa libera. Nu stiam cum functioneaza restaurantele sau terasele la zane si daca era neaparat nevoie de rezervare dinainte sau puteai sa vi când ti se năzărea tie.

Angee:

La mese era plin in majoritate de zane dar si de turisti veniti din alte regate cunoscandu-se dupa ce specii erau. Erau: pitici, elfi, zei, vraitori si vrajitoare si chiar alti cativa ingeri si cateva harpii care semanau cu ingerii deosebindu-se de acestia doar prin faptul ca mainile lor erau incastrate in aripi de la umar pana la incheietura mainii.

Eu fiind un inger caut sa ma asez la o masa libera dar sa fei undeva intre mesele pe unde erau zanele si cativa ingeri si cat mai departe de acele mici grupuri de harpii.

Când vad ca totul e plin, oftez si ma intorc, plecând cu coada-ntre picioare.

Angee:

-Hei, Takami, aici. Il strig eu. Eu fiind singura la masa.

Ma opresc brusc când imi aud numele si ma uit in jur confuz, nestiind de unde a venit. Când o vad pe Angee, ii zâmbesc, facandu-i cu mana si vin la ea.
-Hei. Ce faci aici?

-Buna Takami, bine. M-am gandit sa iau masa aici. Ei bine m-am gandit ca mi-ar prinde bine o vacanta aici in Fairytopia. Si cum am liber weekendul asta m-am gandit sa vin aici.

-Oh! Ai liber? Heh...Norocoaso. Pai, vacanta placuta! Sa te odihnesti linistita fara incidente.

-Da mersi. Tu, nu ai? Sa inteleg ca mai tarziu va trebui sa te intorci la serviciu de patrulare? Il intreb eu.

-Nu. Azi cel putin nu. I-am cerut lui Mihail sa-mi lase ziua asta libera. Nu prea imi sta capul la munca oricum si doar ii incurcam pe ceilalti. Dar trebuie sa-mi revin pana maine, ca nu ma mai pasuieste. Hehehe...

-Inteleg. Apoi cand vad ospatarul strig:
-Hei ospatar meniul si inca un scaun pentru amicul meu. Era asa de aglomerat incat toate scaunele erau folosite si masa mea si scaunul meu fuseseaduse la cerere si acum ori de cate ori aparea cineva trebuia sa se aduca scaune sau mese imprumutate din camerele inca neocupate ale hotelului.

-Takami te surprinde aglomeratia asta, nu?

-Ma surprinde totul la locul asta sincer sa fiu. Si totusi, de ce e asa aglomerat? E vreo sarbatoare sau ceva la zane?

Sarbatoare nu. Doar un concert. O formatie de rang inalt mondial as spune, cunoscuta in toata Utopia vine in oras. Unit of Night se numeste si va concerta maine seara pe stadionul din parcul Jubylee. Ce e azi e o nimica toata fata de ce va fi maine seara.

-Un concert zici? N-am fost niciodata la unul. Si daca zici ca e maine seara, nici acum nu voi avea ocazia. Tu te duci?

Eu da, daca tot am liber. Dar ma intreb oare Mihail nu te-ar pasui si pentru maine daca ii dau o scrisoare si il rog frumos? Adica sper sa gaseasca pe cineva dispus sa iti tina locul. Banuiesc ca Rafael ar fi dispus sa iti tina locul asta daca nu e el cel care te ajuta astazi.

-Nu stiu cine imi tine locul azi. Am plecat inainte sa-mi zica. Dar nu cred ca ma va lasa doar ca sa ma duc la un concert. In plus, cei din echipa mea imi vor face zile fripte daca vad ca sunt pasuit asa des si pentru motive asa banale.

-Inteleg. Spun eu.

Ospatarul veni si ne aduse meniul si se apropie de mine si imi spune:

-Dar de ce nu ii trimiti lui Mihail o scrisoare de rapire? Te-as putea ajuta sa il pacalesti pe Mihail. Sa creada ca prietenul tau a fost rapit si saai timp sa stai cu el.
Vocea ospatarului era un pic sasaita.

-Hai mai bine vezi-ti de treaba ta in restaurant si nu ma mai ispiti demonule. Ii spun eu.

Eu ma uit la ospatar si oftez, asezandu-ma pe scaun .
-Daca tot o faci azi pe ospatarul, demonule, n-ai vrea sa-mi aduci ceva de baut mai bine in loc sa incerci sa-mi ispitesti amica?

-Ceva de baut zici? Si ce sa fie? Hm specialitatea casei e un Rom rafinat sau poate doriti o tuica rara si scumpa din portocale. Un singur soi de portocale face portocale bune pentru tuica. Incerca demonul sa ne imbie. 
-Multumim de oferta dar eu cred ca mai bine luam amandoi cate o sticla de suc de mango. 
Si daca prietenul meu vrea, un singur pahar foarte mic de vin rosu foarte slab.

-Vreau doar un pahar de vin rosu cu un cub de gheata.

-Bine. Spuse ospatarul cedand ofticos. 
-Firar ei de demoni, sunt peste tot. Pariez ca se oftica ca nu ne-a putut ispiti. Dar sa stii ca si noi ingerii putem fi ispititi de ei cum a facut Lucifer atunci la Marea Cadere de si-a atras o mare parte din Ingeri de partea lui. Ei stiu ca au putut atunci si tot incerca. Sunt destul de ambitiosi. 
Vinul e singura bautura alcoolica pe care noi ingerii avem voie sa o bem atata timp cat fireste nu abuzam de el.

-Stiu. Dar cu mine nu le merge! N-au cum sa ma ispiteasca in niciun fel! Si ma bucur sa vad ca si tu te ti bine in fata lor. Bravo!

-Mersi. Spun eu zambind in timp ce ma uitam in meniu sa vad ce s-a imi aleg de mancare. Dupa ce aleg ii intind meniul sa vada si el optiunile de mancare.