Un inger printre zane 16+

Iau meniul, multumindu-i, dupa care incep sa-l rasfoiesc in speranta ca ceva din el imi va face cu ochiul, dar fara succes. Cu toate ca-mi era foame, simteam ca n-as putea manca nimic indiferent ce ar fi. Asa ca fara sa zic nimic, inchid meniul si-l las pe masa, sprijinindu-mi capul in pumn si oftând, vizibil trist.

-Nu iti place nimic dintre optiunile din meniu? Ce ai prefera sa mananci si nu ai gasit?

-Nimic. Nu prea am pofta de mancare. O sa ma multumesc doar cu paharul de vin care sa-mi potoleasca setea.

-De ce iti e frica ca ar putea sa iti puna ceva in mancare? Il intreb eu.

-Imi poate pune ceva si in bautura daca e sa vrea sa faca asa ceva. Nu e asta. Pur si simplu n-am pofta de mancare.

-Inteleg. Atunci renunt si eu la mancare si voi lua doar un suc de mango.

-Heh?! De ce sa renunti la mancare? Daca iti e foame, nu-i bine sa stai nemancata.

-Pentru ca nu stiu de ce nu m-as simti bine eu sa mananc in timp ce tu stai si te uiti la mine. Si ma gandeam ca puteam lua cate ceva ce ne va face amandurora cu ochiul la pachet de la un fast food intalnit in cale. Doar nu credeai ca stau in hotelul asta nu? Eadevarat, imi plac cladirile inalte ca oricarui inger, dar e prea scump aici cazarea si pentru o noapte, nu se merita. E prea mult lux. Mi-am luat pentru noaptea asta un apartament modest in cartierul din apropiere si am si vedere la un templu. Oricum nu conteaza pentru mine ca ar fi biserica, catedrala templu, oricum e acelasi loc sfant, indiferent ce denumire ar purta. Pentru mine conteaza sa am un loc sfant in apropiere.

-Oh. Daca vrei, iti platesc eu sa stai aici. Adica nu vad de ce nu te-ai bucura macar o noapte de un loc luxos ca asta si sa te relaxezi cum trebuie.

-Nu e vorba de bani. Mi-as fi permis dar sufletul nu ma lasa sa arunc banii cand pot face ceva mai util cu ei, avand in vedere la cata lume fel de fel din toata Utopia va veni. Dar fireste o poti face ca Mihail sa iti mai bifeze o fapta buna. Si iti multumesc. Am ajutat o familie de pitici care le-a ars casa si apoi nu mi-a mai ramas bani decat pentru o camera obisnuita intr-un hotel obisnuit de 2 stele dintr-un cartier marginas.

-Foarte frumos gestul tau. Pentru fapta ta buna, vei dormi in acest hotel luxos la noapte! Ma bucur sa vad ca ai un suflet asa bun. Adica eu am si o latura intunecata si multi altii o au, dar tu esti cu adevarat pura. Ma intreb daca esti asa pentru ca inca esti tanara.

-Mersi. Atunci sa sun la receptia celuilalt si sa primeasca acolo pe cineva in nevoie, pe gratis, in locul meu, pe banii pe care deja i-am platit acolo. 
Cat despre a fi pura, asa sunt eu, vreau sa fiu un inger perfect.

-Uiti un lucru! Perfect nu e decat Marele Zeu. Dar am inteles ce ai vrut sa zici cu asta. Si e foarte bine ca asta iti doresti. Iti urez succes sa ramai mereu asa pura si inocenta. Pana vine bautura, merg sa-ti rezerv camera aici. Revin imediat.
Ma ridic de pe scaun si pornesc catre receptie, rezervandu-i lui Angee una dintre cele mai luxoase camere din hotel cu vederea catre rasarit.

Stiam ca Takami avea dreptate. Nu puteam fi o fiinta perfecta dar puteam fi totusi cea mai buna dintre ingeri. Ma bucurase ca intelesese ce vroiam sa spun de fapt. Acum il asteptam sa se intoarca.

Dupa ce fac rezervarea si platesc totul, primesc cheia de la camera ei si ma intorc pe terasa, asezandu-ma la locul meu.
-Gata! Aici dormi la noapte! ii spun in timp ce-i dau cheia de la camera ei.

-Multumesc. Si pusesem ochii pe meniu pe un Buritto de post cu sos Guacamole. Doar ca spre deosebire de fast food care ti-l dau la lipie, aici in restaurant e precum o shaorma la farfurie.

-Pai atunci ia si mananca! Adica suna chiar apetisant.

-Bine atunci voi comanda asta si un suc natural de mango.

-Foarte bine! Cred ca iau si eu unul la pachet. Poate imi revine pofta de mancare mai tarziu.

-Bine. Si Rurina de ce nu e cu tine? il intreb eu.

Imediat ce-i aud numele, ma intristez complet si-mi lipesc fruntea de marginea mesei, aratand ca cea mai deprimata persoana din lume.
-A trebuit sa se intoarca in lumea oamenilor pentru cateva zile sa rezolve ceva cu parintii ei.

-Stiu cum te simti. La fel ca oammenii de acolo cand le pleaca cineva drag departe de casa fara posibilitatea de a ii contacta. Am vazut cazuri cand copii unora au plecat sa munceasca in locuri izolate sau cand soldatii au plecat pe front. Nu ca nu ar avea voie dar nu au ce face cu el, acolo fie frontul e in mijlocul pustiului fie tehnologia militara bruiaza semnalul retelelor mobile. Faptul ca traimintr-o dimensiune paralela cu lumea oamenilor impiedica comunicarea.

-Sti? Pana s-o întâlnesc pe ea, n-am stiut niciodata ce simte cu adevarat o persoana când e departe de fiinta iubita. Si acum ca stiu cum e, nu doresc una ca asta nici celui mai mare dusman al meu. Adica e groaznic sa nu stiu daca e bine, sanatoasa...Daca e fericita sau plange...Nu stiu nimic! Si daca nu-i e bine, eu nu pot fi langa ea s-o ajut cu nimic! Iar lucrul asta doare ingrozitor! Un mic sfat pentru tine, Angee...Daca e sa-ti gasesti sufletul pereche, asigurate ca e cineva langa care poti sta 24/24...Poate un alt inger! Asa poti fi sigura ca nu sunt sanse sa se intample ce mi se intampla mie si Rurinei...

-Multumesc pentru sfat Takami. Eu ma intreb daca s-o inventa vreodata video-portalul un portal care sa faca ceea ce face si video-conferinta doar ca in loc sa functioneze in aceeasi lume, sa functioneze intre doua sau mai multe dimensiuni diferite.

-Daca se inventeaza vreodata asa ceva, o sa fiu primul care cumpara un asemenea dispozitiv! Dar nu vad sa se intample asta prea curând. Pana la urma, ce motiv ar avea cineva sa creeze asa ceva? As face-o eu, dar nu am habar cum. Nici nu stiu de unde as putea incepe.