It's just another night at the Vampire Club

First topic message reminder :

Campie inrosita de sange. Nici tipenie in jur. Deasupra, cerul se involbura a furtuna. O strafulgerare, apoi bubuitul surd, ca de sfarsit de lume.
Venea furtuna.
   Marie zambi in coltul gurii. Acum pasea apasat, cizma ei cu toc lasand urme adanci in pamantul rascolit. De obicei avea mai multa grija, de obicei nu voia sa fie observata. De aceasta data, insa, nu-i mai pasa catusi de putin. Era o noapte incantatoare care se anunta plina de surprize.

Zanele arata toate la fel. Nu ai cum sa le deosebesti. Bine noi zanele ne recunoastem intre noi dupa coloritul aripilor Coloritul aripilor e o amprenta unica. Chiar daca 2 zane au aripile colorate la fel nu au punctele si liniile la fel. Detaliile de pe aripi sunt diferie. Si chiar daca 2 zane ar apartine aceeasi specii stiintifice, aceleiasi rase sa ii zicem si ar avea clorit asemanator, la aripi, ar putea controla elemente diferite. Nu ai cum sa deosebesti o zana de alta zana din punctul de vedere al elementelor. Desigur o zana poate controla mai multe eleente. Dar doar unul poate fi elementul forte.

-Dintre toate zburatoarele, eu am nimerit una care nu arde fiindca poate controla focul. Azi nu e noaptea mea norocoasa, murmura Marie. Acum va trebui sa gasesc alta creatura de torturat. Moartea e asa nedreapta!

-Am si eu puncte slabe dar sac nu ti le spun. Spun eu. Razand malefic.

In scurt timp incepu sa ploua. Marie isi stranse haina mai bine pe ea. "Daca nu mai apare vreo alta chestie pe-aici, voi muri de foame."
     - Picaturile astea nu sunt cam mari? Ai grija sa nu te ineci in ele.

Vampirito, mi-ai spus ca asteptisa ma fac mare iarasi ca sa bei in sangele meu. Hai sa facem un pact. Nu stiu daca iti va placea sangele de zana dar matusile au in laborator o tona de sange de om care sa il foloseasca la anumite potiuni. Oricum au atat de mult incat nu vor simti lipsa catorva fiole. Deci pactul pe care ti-l cer este ca te voi duce acasa la mine si iti voi da din acel sange sa bei daca tu promiti sa nu ma mai chinui.

Marie ateriza fara zgomot pe sol. Privi spre cer; ploaia nu dadea semne ca va trece prea curand. Trecuse prea mult timp de la ultima 'masa', iar acum i se propunea un schimb destul de avantajos. Oricum, la cat de mare era acea lume, slabe sanse sa mai dea peste acea zburatoare vreodata.
   - Fie. Oricum, daca ti-as fi baut sangele, probabil ar fi avut sclipici prin el, zise ea dispretuitoare.
Pocni din degete, iar funia care-o imobilizase disparu.

A si une ai pus florile mele pentru potiuni? Nu plec de aici pana nu mi le dai inapoi.

- Habar n-am, le-am aruncat pe undeva pe-aici... Probabil au ars, asta nu poti sa zici ca e vina mea.
Marie se apleca si culese o floare pe jumatate carbonizata.
   - Semanau cu asta?

-Of, acum iarasi trebuie sa o iau de la capat cu adunatul. Va trebui sa mai ai rabdare.

- De-acum efectul potiunii n-ar trebui sa mai dureze mult, isi zise Marie mai mult pentru sine, sprijinindu-se de un copac.
   Frunzisul bogat al acestuia o apara de ploaia care se intetea. Miscarile gratioase ale frunzelor negre o hipnotiza. Medita un timp in tacere, intrebandu-se tot felul de lucruri.
   - Hei, ai si un nume, banuiesc. Daca voi continua sa te strig 'chestie mica si zburatoare', voi muri de epuizare.

-Ma numesc Sharma Sanara. Imi poti spune Sanara sau Sana.

-Sanara..., repeta Marie. Vii des in taramul vampirilor? Te intreb pentru ca sunt in cautarea unuia anume, al carui nume nu il stiu. Tot ce tin minte este o haina luna, neagra, si parul lung, argintiu. Suna cunoscut?
    Dupa o pauza:
    - De parca ai vrea sa ma ajuti dupa ce ti-am dat foc...

-Nu, nu imi suna cunoscut. Sau poate ca da. Multi vampiri care i-am intalnit se imbraca cu pelerine lungi negre. Dar nu am intalnit decat bruneti. Nici unul cu par argintiu.

Marie clatina dezamagita din cap. "Ma gandeam eu. Cateodata am impresia ca totul e doar in mintea mea bolnava. Apoi ridica din umeri, revenind la atitudinea rece:
    - Cum mai merge, ai gasit balariile?

-A si sa nu uit un singur vampir blond. Care e iubitul meu. Da, zana+vampir, un cuplu ciudat, nu? 
-Da si nu. Am mai gasit dar au ars nu mai sunt bune de cules. Trebuie sa merg in alta parte a padurii sa culeg.

Marie ridica din umeri.
   - E treaba voastra cum va intelegeti. Am vazut si combinatii mai ciudate.
    O urmari pe Sanara spre alta zona, nedorind sa fie trasa pe sfoara.
   - Iti sugerez sa te grabesti, micul dejun de la miezul noptii nu mai sufera amanare.

-Pai ma grabsc si eu cat pot.

- M-ai facut curioasa, ce chestii specifice zanelor se pot obtine din plantele astea? Potiuni de invizibilitate si prostioare din astea?

-Da, potiuni caructus. Asa se numesc potiunile de invizibilate, transformare, si alte prostioare din astea.

- N-am sa pricep in veci de ce va complicati cu denumiri fistichii, zau. Nu e treaba mea, doar remarcam.

-Uite ca ne complicam fiindca asa consideram ca e cel mai bine.

Marie ridica din umeri.
O durere o segata prin tot trupul. Ochii i se inrosira, iar gura i se deschise intr-un rictus hidos. Era insetata. Natura ei de pradator o impingea sa se repeada asupra Sanarei, sfasiind-o, insa intelectul o facea constienta de faptul ca, la marimea respectiva, zana nu ar fi saturat-o.
- Te sfatuiesc sa te grabesti, marai Marie, incercand sa isi potoleasca pornirile.

Gasesc si culeg florile. Timpul trecuse si devin mare iarasi.
-Hai sa te duc acasa la mine sa iti dau sange de om din laborator asa dupa cum am spus. Spun eu.

Marie schita un zambet stramb. Pentru a doua oara, isi intinse aripile, gata de zbor.
- Te voi urma.

Imi intind si eu aripile si zbor spre casa. Ajungem in fata unui palat imens de aur.