It's just another night at the Vampire Club

-Lupi Alpha, varcolaci, unicorni, ursi, salamandre, dragoni pitici, serpi veninosi precum cobrele si viperele, vulpi, viermi, păianjeni, tarantule, melci si insecte. Dar toate animalele din acest codru sunt foarte viclene si pot vorbi. Nu sunt animale obisnuite ca in lumea oamenilor. Cele mai viclene sunt lupii si vulpile. De ele trebuie sa te feresti. Apropo vulpile isi folosesc viclenia si desi par inofensive ele prin viclenia lor incearca sa te indatoreze la ele pana ramai falita. Ele nu vor decat carne, multa carne, dar sa o obtina pe cele mai usoare si nelegale cai.

"Vulpile astea par genul meu de animale de companie." imi spun in gand.
- Foarte bine, chiar vreau sa vad locul. Te urmez, ii spun Sanarei si ma inalt in zbor.

Ma inalt si eu in zbor si ii arat drumul spre codru. O data ajunse in codru, aterizam insa alesesem prost locul de aterizare. Un sarpe sari din copac pe mine si se incolaci lipindu-mi aripile de corp, ceea ce ma face sa ma prabusesc in scaieti iar tipetele noastre o trezi din somn pe regina tiranica a viespilor din acel loc. Rezultatul: Pe ce ca eu si sarpele suntem plini de mancarimisi durere de la scaieti ne mai pomenim si cu toata armata viepilor pe noi. Din fericire nu se intampla ca in lumea oamenilor sa te intepe brusc ci regina veni in fata si spuse acuzarea si se facea pe loc un proces in care participau sefii armatei viespilor. Era un proces tipic militar. Dar care se putea termina destul de repede/ Eu imi spun pledoaria, pledez nevinovata, arunc vina pe sarpe. si spun ca nici nu stiam ca eram langa un cuib de viespi. Regina viepilor dadu verdictul partial, gasindu-ma vinovata totusi. Apoi intreba daca are cineva ceva de obectat si care sa imi sustina cauza care ar putea modifica verdictul.

Credeam ca incep sa ma obisnuiesc macar putin cu straniile creaturi de aici si cu si mai straniile lor obiceiuri, dar m-am inselat amarnic. Momentan nebagata in seama de nimeni, asist la procesul viespilor, incercand sa nu rad prea tare. Totusi, cand am auzit ca Sanara era considerata vinovata pentru o fapta fara prea mare importanta pentru mine, am devenit serioasa. Viespile astea chiar n-au auzit de solidaritatea intre zburatoare...
   Daca are cineva ceva de obiectat? "Nimeni mai mult decat mine, crede-ma!"
   Am privit la sarpele inca incolacit in jurul zanei; era foarte grav ranit, probabil nici nu mai constientiza ce se intampla. "Si mai bine, inseamna ca nu are cine sa ma contrazica." Pasesc in fata consiliului.
  - Desi aveti darul vorbirii, nu il aveti si pe acela al judecatii, din pacate. Ati intepat pe cine nu trebuia. Intr-adevar, zana Sanara a fost atacata de acel sarpe, insa eu fusesem tinta lui. M-am ferit si eu v-am deranjat, tipand spre ea sa se fereasca atunci cand era prea tarziu.
  Sanara ma privea mirata. "Mie-mi zici?! Dar mie-mi plac belelele!"
  - Asa ca, fie acceptati minciuna cusuta cu ata alba si va dau foc rapid, fie o sa va chinui pe rand. Ei bine? imi inchei pledoaria zambind.

-Pacat ca ai mentionat ca ai mntit. Ai fi fost credibila. Patetic. Spuse tirana de regina. Si din ce am auzit eu ne-a deranjat strigatele de ajutor ale zanei. nu ca am avea ceva personal cu asta, dar a incalcat regulamentul nostru. In egulament scrie sa nu deranjezi din somn o regina nici de ai fi in pericol de moarte. Bine exceptie fac supusii mei, dar ea e zana nu viespe, deci perturbarea somnului regal se pedepseste. Va condamn pe amanadoua la cate 1000 de intepaturi de viespe. Caz inchis. Spuse ea.

- Inchis, la fel si sicriul tau, chicotesc in ciuda circumstantelor deloc placute. Atunci insist sa fiu eu pedepsita prima. Priveste-ma, e evident ca nu sunt de aici, nu am rezistenta, ma voi chinui mai tare. Ti-ar placea sa ma vezi, nu-i asa?
Privirea Sanarei parca spunea ca spera sa am un plan.
"Poate."

Regina stia una si buna Ea se duse in scorbura ei din copac si intrand in scorbura copacului care nu era mai mare decat un deget, intra si se duse sus in varful copacului si apoi intr-una din crengi. Pe acolo privea printr-o fereastra mica cat gaalia de ac, ce se intampla pe afara si tot pe acolo vorbea armatei.
Seful armatei spuse: Da credeai ca o sa poti sa te razbuni pe regina? Nu ea e cea care va aplica pedeapsa ci soldatii. Apoi ordona Foc de voie. Si sute poate mii de viespi incepu sa roiasca in jurul nostru cautand sa ne intepe pe amandoua deodata.

Beau potiunea micsorarii care din fericire o aveam la mine fiindca mie imi era indispensabila. Aveam una care imi asigura o ora de micsorare. Intru in copac dupa regina. Interiorul copacului fusese transformat intr-un palat. Ajung pana la reginas si o enervez determinand-o sa iasa afara si sa ma urmareasca dar la un moment dat, dupa mult zbor una in spatele celeilalte, incepem sa zburam paralel desi la distanta de cativa centrimetri intre noi.

Trebuie sa recunosc, sunt chiar mandra de haosul pe care l-am creat in randul viespilor. Dar ce s-a intamplat cu Regina si cu Sanara? Imi e foarte dificil sa-mi dau seama, simturile imi sunt tulburate de roiul care agonizeaza.
Flacarile dispar; nu au mai ramas decat cateva insecte. Ma voi ocupa mai tarziu, acum conteaza altceva. Emit ultrasunete cu speranta ca se vor intoarce la mine, aducand-mi informatii despre pozitia celor doua. Din fericire, exact asa se si intampla, asa ca pornesc intr-acolo.

Antenele noastre receptioneaza ultrasunetele care ne lovesc si se resping inspre liliacul ce venea cu o viteza destul de mare spre noi cu gandul de a manca probabil pe una dintre noi intr-o fractiune de secunda. Regina asteptase pana in ultima clipa si banuind ca e doar un liliac obisnuit ce pusese ochii pe ea, schimba locul cu mine, ca sa fiu eu cea care nimereste in gura si stomacul liliacului.

-Foarte bine. Si ce aventura am mai avut. Acum ca am scapat de grija acelui regat fascist hai sa ne distram.

Pai ei bine eu mai am destul timp la marimea asta, vreo 50 minute. Tu ramai ca liliac. Acum ei bine suntem doar un liliac si un fluture, nu? Ce zici de un joc de-a prinselea? Dar acum fiindca ai aripi in loc de maini, schimbam regula jocului. Te las sa ma prinzi direct in gura doar sa ai grija sa nu ma mananci. Dupa ma scuipi afara. Dar vei avea un timp limitat.

- Stai linistita, am mancat deja suficient, nu-mi faci pofta, sclipirici.
Imi suradea ideea vanatorii, mai ales ca presupunea miscarea continua pe un taram necunoscut.
- Prea bine, Sanara. Ai zece secunde avans.

-Bine. Si tu ai timp 10 minute sa ma prinzi. Zbor inainte 10 secunde incercand sa castig cat mai mult avans fata de ea. Apoi zbor haotic in speranta ca ii va fi mai greu sa ma gaseasca.

Folosirea ecolocatiei ar fi fost un efort inutil cata vreme ma tineam suficient de aproape de zana astfel incat sa o vad. Dar i-am promis un mic avans, asa ca... 3, 2, 1. Start joc.
 Zbor in directia in care Sanara se indreptase si o zaresc o clipa prin frunzis inainte de a disparea iarasi. Maresc viteza, urmarind-o.

Observ undeva un frunzis mai des al copacilor si ma indrept intracolo pierzandu-ma prin frunzis si zburand prin el, accelerand dupa ce trec de frunzis. Eram sigura ca o voi intarzia foarte mult. Gasesc si o colonie de fluturi apoi ma iau dupa ei. Intrand in colonie probabil i-ar fi greu sa ma gaseasca fiindca chiar si cu ecolocatia nu ma-r fi putut diferentia de un fluture. Si sa ia sa verifice amanuntit fiecare fluture din cei 1000 si ceva... eu deja radeam in sinea mea la gandul acesta.

"Fluturi. Multi fluturi. " remarc mult prea tarziu, cand deja intrasem in mijlocul roiului. Nu prea stiam sa pun frana cu trupul asta de sobolan zburator. Fluturii ma gadilau cu aripile lor micute, aducandu-ma la disperare. Se agitau teribil, debusolandu-ma.
Cand eram pe cale sa ma indepartez, mi-am dat seama ca aceea ar fi fost ascunzisul perfect pentru Sanara. Trebuia sa fie pe-aici pe undeva, dar cum sa o deosebesc printre atatea insecte colorate, perfect identice? Cantaresc situatia timp o vreme.
Singura solutie era sa recurg la telepatie. Ma las invaluita de spatiul inconjurator si inlatur bariera creata intre mintea mea si a celorlalte fiinte. Treptat, sunetele se estompeaza, fiind inlocuite de un vuiet nedefinit, caruia i-a urmat un cor strident. Socul a fost foarte puternic fata de linistea obisnuita pe care ma obligasem sa o percep. Straduindu-ma, am reusit sa individualizez semnalul care ma interesa si, urmandu-l, sa ma apropii de zana miniscula.
- Ti-am lipsit? o intreb.
Acum, orice ar fi facut, nu aveam cum sa-i mai pierd urma.

-Mda, destul de mult. Ei bine ma bucur ca m-ai gasit dar se pasre ca e sunt in criza de timp acus si nu prea mai am timp sa fac manevre sa ma pierd de tine. Mai sunt doar 30 secunde sa ma prinzi. Spun eu incercand totusi sa fac nsite manevre sa nu ma poata atinge in secundele astea care curgeau foarte repede.