In cautare de sange

-Ai venit prea tarziu, deja i-au trecut ranile. Nu mai moare nimeni.

Sufetul lui e la mine.L-am ucis cu propia-mi coasa.

-Acum ca am descoperit proprietatile sangelui de vampir, imi dai si mie putin sange? Spun eu scotand o eprubeta foarte mica cu o capacitate de 10 ml.
Cred ca ar fi estul de folositor in potiunile vindecatoare.

-Ce'ar fi sa astepti pana gasesc piticul ala cu potiunea. Daca mai pierd vreo picatura de sange s'ar putea sa nu mai fiu in stare sa ma tin pe picioare.

Bine, pentru mine nu e nici o graba. Si hai sa mergem sa cautam piticul ala. As putea scuti din timp daca mi-as aminti vraja de localizare a unei persoane... da e asa de grea si complicata

Cuntinuam sa mergem.
-Trebuia sa ma astepte aici, arat spre un copac mare.

-Sper ca nu a patit nimic si ca doar intarzie un pic. Daca imi voi aminti vraja o sa il gasim.

-Nu mai e nevoie, uite'l! spun incantata.

-Ce bine. Spun eu vazand piticul care arata ca un batran cu barba alba, ce nu imi venea mai sus de genunchi.

-Aici! fac din mana spre pitic. Ai adus ce ti'am cerut? il intreb cand ajunge langa noi.
Piticul se uita la mine fara sa raspunda.
-Ei bine?
Ma asez in genunchi ca sa fiu la nivelul lui.
-S'a intamplat ceva?

Am.. Am.. pierdut-o. Spuse el balbaindu-se si se vedea ca ii era si frica, probabil de cum va reactiona Misa.
-Am fost atacat de varcolac si am inghitit-o el. apoi a plecat ca si cum i-ar fi pierit pofta de mancare. Mai spuse el.
Eu priveam asta, si ma dau doar cativa pasi inapoi spre ai face loc Misei in caz ca doreste sa se repeada asupra piticului.

-Ce'ai facut?! Cum ai putut s'o pierzi?! Nu esti bun de nimic!!!
Ii arunc o privire taioasa si ii intorc spatele pornind in directia din care venisem.
-Vezi sa nu mori pe drum.....ii spun rece fara sa imi intorc privirea.

-Despre ce era vorba, Misa? Cred ca iti pot face si eu rost de ceea ce ai nevoie. Ii spun eu Misei. A mi-am amintit, o potiune care sa inlocuiasca sangele. E destul de usor de facut.

-Nu, spun clar si scurt. E vorba de pacturile si promisiunile dintre vampiri si pitici, se pare ca acestia nu respecta intelegerea, partea lor de intelegere asa ca vor trebui pedepsiti. E la fel si cu elfii, dar ei sunt in stare sa respecte ceea ce spun.

-Intradevar piticii nu respecta pacturile, nici macar cele incheiate cu zanele, insa noi ne respectam partea noastra de inetelegere. Mi-ar fi placut sa vad ce gust are un pitic dar nu pot din cauza intelegerii. Oricum noua zanelor nu ne fac probleme chiar asa mari.

-S'ar putea sa numai ai ce sa gusti dupa ce am sa le povestesc celorlalti vampiri ce s'a intamplat.

-Mda, stiu cat de rai si cruzi pot fi vampirii dar daca ar disparea o sp[ecie intreaga doar din cauza a catorva indivizi vinovati, stiu ca cineva ar fi suparat foarte tare pe vampiri.

-Ei...poate n'o sa dispara chiar toti....depinde de starea noastra de spirit. Si cred ca suntem gata sa ne asumam riscul...

-Ei, bine, atunci as zice ca ati putea totusi porni un mic razboi impotriva piticilor. Si eu m-as alia cu vampirii. Ae da destul de bine la tv stirea: Prima zana care s-a aliat cu vampirii intr-un razboi. Spun eu chicotind.

-Noi nu pornim razboaie, nu suntem chiar atat de prosti, actionam subtil, s'ar putea nici sa nu se afle vreodata vinovatul, spun cu o voce diabolica.

Aha, cred ca acum inteleg. Spun eu. Deodata vad zburand o sageata si inainte sa o atinga pe Misa, o prind din zbor.
-Ia te uita, se pare ca avem parte de companie.

-Cine ar incerca sa omoare un vampir cu o sageata? Uhm...merci oricum.

Ma duc sa ma uit. Spun eu si alerg in directia de unde venise sageata. Ma intorc impreuna cu un pitic care tipa ca el e samanul unui unui trib de pitici. La intrebarea mea de ce a tras a spus ca tribul lor crede ca a vedea un vampir aduce ghinion.

-Si despre a fi muscat de un vampir ce zici? intreb luandu'l de gat pe pitic.

Piticul nu mai spuse nimic.
Ii spun lui Misa:
-Misa, poti face ce vrei cu el, esti de fapt in legitima aparare. Eu zic sa ii bei cam jumatate din sange, sa ii fie invatatura de minte.