In cautare de sange

Piticul incepuse deja sa tremure si era mut de frica.
Chicotesc diabolic si il privesc direct in ochi.
-Nu, spun scurt si il trantesc inapoi pe pamant. Data viitoare sa nu indrazaneti sa mai ataci un vampir care nu ti'a facut nimic, cu siguranta nu vei scapa cu viata. Hai pleaca pana nu ma razgandesc.

Piticul pleca fugind, prin padure, pierzandu-si urma.
-Acum in ce parte vom merge? O intreb eu pe Misa.

-Putea sa spuna multumesc, mormai printre dinti. Paaai.....le facem o vizita elfilor.....trebuie sa fac rost de potiunea aia pana sa se intunece.

-Bine, sa mergem atunci la elfi. Spun eu luand-o pe o carare catre taramul Elfilor.
-Din spate se aude un suierat ca de tren, ma uit insa nu vad nimic. Ma uit mai atenta in jos printre iarba si constat ca unul din picioarele mele statea peste o cale ferate in miniatura si vad venind un tren cam de marimea unui tren de jucarie.
-Ups. Asta e un tren de-al spiridusilor. Uite cum incurc circulatia, fara sa imi dau seama. Spun eu, chicotind. Apoi o iau inainte.

Incep sa rad si o urmez pe Sanara.

Mergem inainte si dupa inca vreo 3 kilometri de mers prin padure, dam de un luminis si in acel luminis un oras in miniatura:
blocuri inalte cat mine, cartiere de case nu mai inalte de glezna mea, strazi pavate cu gresie si granit si un bulevard pavat cu aur si argint.
-Acesta este unul din orasele spiridusilor. Ii spun eu lui Misa, in timp ce ma uitam la micii spiridusi care nu depasau inaltimea de 3 centimetri si care se plimbau prin oras. Ma gandesc sa ocolim orasul. Cativa pasi in plus nu stricau.

-Bine.... dar trebuie sa ne grabim sau s'ar putea sa nu mai existe pitici daca nu gasesc potiunea aia pana diseara.

-Bine, ne vom grabi. Spun eu dupa care pornesc la drum. Dupa ce parcurgem deja o jumatate din distanta pe care o aveam de parcurs, ma opresc auzind un cantec cantat de niste voci de barbati, ca un imn.
-Ia uite, asta parca ar fi imnul piticilor-mineri. Inseamna ca pri apropiere e o mina de diamante. Acum cand ajungem la mina o luam la dreapta si dupa inca 10 kilometri de mers dam de orasul elfilor.

-Pffff atunci hai la drum, mai avem destul.

-Bine. Spun eu si pornesc la drum. Dar ma intreb nu cumva ar trebui sa fie o scurtatura spre oras? Doar piticii livreaza diamantele elfilor. Probabil daca ne luam dupa sinele care ies din mina...

-Ai dreptate....hai sa coboram in mina.

Coborim impreuna in mina si ii spun Misei:
-Poate ar fi cale mai rapida sa luam un vagonet, ce spui? Nu cred ca s-ar supara nimeni daca am folosi unul, desi ele sunt construite pentru marfa. Dar vad ca incap doua persoane, destul de comod. Spun eu ducandu-ma catre un vagonet.

- Bine atunci, sa mergem cu unul, accepta ea.

Ma urc impreuna cu Misa in vagon.

Se urca umflandu-si obrajii ca un copil mic.

Imping usor vagonul la vale, acesta incepu sa se miste si se misca din ce in ce mai rapid, asemeni unui montagne-ruse pe sinele din tunelurile serpuitoare din mina.

- Woow, murmura ea vesela ridicand mainile in aer.

-Woaw, ce frumos e. Spun eu.

- Intr-adevar, aproba vampirita zambitoare.

Eu ma tineam bine de marginile vagonetului.

Misa se tinea cu o singura mana pe de alta parte.

In curand ajungem la capatul liniei.

- Am ajuns, murmura ea.

-Da. Acum sa vedem ce gasim pe aici. Spun eu coborand din vagon.

- Da, aproba si se dadu si ea jos.