In cautare de sange

O iau inainte prin tunelurile minei.

O urmeaza in tacere.

Nu gaseam insa nimic atractiv.

- Ah, ce plictiseala, mormai ea.

-Chiar ca e plictiseala.

Isi tuguie buzele intr-un mod caraghios.

Eram asa de plictisita incat nu mai spun nimic.

- Doamne, asta e frustrant... murmura.

-Pai hai sa facem ceva. Totusi suntem pe taramul piticilor. Ce zici daca am vizita casa celor 7 pitici? Cu mult timp in urma acolo a locuit Alba ca Zapada o perioada de timp. Casa a intrat in circuitul turistic ca si Casa memoriala. Alba ca Zapada nu stiu daca mai traieste sau nu, daca mai traieste trebuie sa fie foarte batrana. Cat despre cei 7 pitici nu mai locuiesc de mult aici ci ii luase cu ea la palat dandu-le locuri de munca la palat, asta dupa ce a invins-o pe mama ei vitrega.

- Cum vrei tu, zice.

-Bine. Spun eu si o iau inspre casa piticilor.

Se duce in urma ei.

In curand ajungem la casa piticilor. Avea acoperisul la nivelul capului nostru. Puteam atinge hornul fara sa am nevoie de o scara sau sa zbor.

Se uita atenta la casa.

-Deci cum ti se pare?

- In regula, cred.

-Pentru mine nu va fi o problema dar pentru tine se pare ca da. Cred ca nici daca te asezi pe genunchi nu incapi pe usa.
Alba ca Zapada ar fi trebuit sa aiba cel mult dimensiunea unui copil de 6 ani sa incapa aici si sa li se para piticilor o uriasa.

- Atunci intra doar tu.

-Pf, ce rau imi pare ca esti vampir si ca nu te poti micsora sa intri si tu. Dar voi face niste poze sa ti le arat. Spun eu apoi beau potiunea micsorarii si ma micsorez pana la dimensiunea unui deget si fac sa apara un aparat foto. Eram mai mica decat inaltimea aparatului foto si ca sa il tarasc mai bine ma inham la snurul lui si il tarasc inauntru.

Misa astepta afara.

Il pun sa imi faca cateva poze in mod automat. Dupa aceea ies afara.

Misa ramane tacuta si ganditoare.

-La ce te gandesti? O intreb eu.

- La nimic anume, asa aiurea.

-A, ok. Spun eu apoi raman tacuta o vreme.