O mica aventura

Imi place locul asta, apa, norii intunecati, atmosfera incarcata si misterioasa. Merg usor pe malul apei cu picioarele in apa. Asa dintr-o data ce-mi trece mie prin cap? de ce sa nu fac o baie daca tot sunt aici? Imi las geaca ramanand doar intr-un maieu si pantalonii scurti si incep sa alerg pana cand picioarele nu mai ating panamantul. Atunci incep sa innot dar fara sa imi dau seama sunt prinsa intr-un vartej . Nu pot sa cred nu am mai patit niciodata asa ceva de obicei sunt atenta. Simt cu apa ma apasa si ma invarte in toate partile. Nu pot sa ies la suprafata , simt ca ma sufoc dar totusi eu nu pot sa mor de ce ma sufoc Am stat deja destul sub apa si senzatia de sufocare incepe sa ma enerveze incep sa ma zbat sa dau din maini dar nu pot invinge forta apei.

-Zburam deasupra apei. Apele erau asa de inchise la culoare si mate incat puteai jura ca sunt poluate desi nu erau. Nu auzeam pe nimeni, puterile mele nu imi comunicau ca ar fi cineva in pericol insa aveam totusi o presimtire ciudata. Ceva, ceva ma impingea sa intru in apa, sa verific. Desi stiam ca apele sunt periculoase, se spunea chiar ca cine intra, nu mai poate iesi, totusi indraznesc sa ma avant in apele tulburi.

-AH!
"Situatia asta chiar incepe sa ma enerveze, cum am putut sa ma las prinsa pur si simplu intr-un vartej! Inot aici de cand ma stiu"

o vad pe Misa si ma indrept catre ea. Numai ca in incercarea de a o scoate de acolo sunt si eu prinsa de curenti.

-Bravo! Acum ce facem? Te poti inneca? sau putem astepta pana trece vartejul?

Ii fac niste semne lui Misa, semn ca nu pot vorbi sau respira sub apa. Insa incerc sa ii comunic prin semne ca imi pot tine respiratia doar 30 minute.
-Solutia ar fi una singura sa ne salveze o sirena, dar prin apele astea nu gasesti asa ceva. Gandesc eu si fara sa imi dau seama sunt prinsa de un curent care ma trage prea tare, iar Misa nu ma poate tine. In fata mea vad apa tulbure incat nu mai pot vedea niic in timp ce sunt purtata de curenti intr-un loc pe care nu il pot vedea. Insa in scurt timp aterizez intr-o gramada de alge. Ies dintre alge si observ un canion plin cu plante frumoase care de care mai frumos colorate si cu corali si fel si fel de arbusti marini.
Recunosc pe data locul. Ma aflam in Canionul Paradisului. Observ acolo plante magice. Stiam ca fiecare planta are efectul ei. Eram presata de timp, disperata si aflata in criza de aer, la o adancime foarte mare si nici o sirena nu se vedea prin jur. Asa ca decid sa o iau pe calea riscului si culeg un fruct. Ma transformase in sirena pentru scurt timp si apoi incerc sa imi dau sama pe ce drum m-a purtat curentii si lupt impotriva lor spe a ajunge din nou la Misa. Aveam un timp limita.
-Daca depasesc timpul limita, raman sirena pentru totdeauna.

-Sanara! Sanara! Unde esti? Pfff grozav.... spun inghitind o mare cantiate de apa si lasundu-ma usor la fund ca sa vad daca zana nu era cumva prinsa pe undeva pe sub apa.

Nu peste mult timp, apar si eu de data asta sub forma de sirena.
-Misa, de data asta o sa reusim sa iesim.

Ma uit cu niste ochi holbati la sirena din fata mea.

-Misa, sunt eu Sanara. , am mancat doar un fruct magic.

"Atunci de ce nu ne coti mai repede din apa?!" o intreb telepatic pe Sanara

O prind de mana pe Misa si incerc sa urc la suprafata. Imi trebuia viteza destul de mare pentru a invinge curentii. Trebuia sa lovesc apa cu coada, destul de puternic insa cum nu eram obisnuita, imi lua ceva timp pana sa ma prind cum merge chestia asta. Fiind incepatoare in chestia asta in loc sa ies la suprafata, Ma invarteam in spirala spre stanga urcandd doar incetul cu incetul.

"Banuiesc ca iti dai seama ca ne invartim in cer nu?!"

-Mda imi dau seama. Curentii sunt mult prea puternici. De ce credeai ca se numesc Apele Interzise? Se numesc asa fiindca e interzis innotul din cauza curentilor puternici. Doar nu e data denumirea asa de florile cucului.

"Stiu ce inseamna interzis! Numa' asta am auzit in ultimii ani.... ce-ar fi sa mergem spre mal in loc de suprafata?"

-Bine. Dar m-am invartit prea mult de am uitat in ce directie e malul.

"Aaaammm stai putin....In colo!" ii transmit Sanarei si ii arta directia

-Bine sa incercam incolo. Spun eu si innot in directia pe care mi-a aratat-o Misa.

"Stai! Stai! Nu acolo in partea aia!" si arat in partea opusa

Ma intorc si innot inspre partea opusa, de data asta innotand in aceeasi parte cu curentii ei ma lasara sa capat viteza mare.
miusa, eu cred ca era bine in partea care mi-ai aratat-o prima data. Curentii din cate stiu eu duc spre larg iar ca sa ajungem la mal ar fi tb sa innotam impotriva lor. Acum innotam o data cu ei. Cred ca ne afundam spre larg. Dar oricum indiferent in ce parte am innota tot va trebui sa dam de un pamant la urma urmei.

"Of, m-ai invartit atat incat am ametit simi-a intrat apa in urechi si nu ma mia pot orienta bine...dar ar trebui sa mergem in directia buna...cred"

-Bine, hai ca ma bazez totusi pe tine. Spun eu si maresc viteza. deodata constat ca apa devina tot mai putin adanca si ajungem in sfarsit pe un tarm. Ies din apa exact la timp si devin din nou zana.
Insa nu cunosteam deloc acel loc.
-Hm, ai habar pe unde ne aflam? Ca mie nu imi este cunoscut.

-Lasa-ma un pic sa-mi scat apa din urechi si din ochi di din nas si din gura si apoi pot sa gasesc drumul del bun.

-Bine, Hai ca te astept. Spun eu asezandu-ma pe o stanca.

Ma ridic in picoare si incep sa-mi scurg parul roscat dechis si hainele apa scurgandu-se pe pielea mea alba si rece.
-Gata....deci am avut dreptate. Era intr-adevar malul dar nu cel de pe care am plecat.
Ma uit in jur pentru a identifica directia cea buna.