Mica si nestiutoare acolo unde lava isi face de cap

Nu prea stiam ce e cu mine...Ma plictiseam. Zei...Pfff. Comentariile de genul: "Ce umanoizi cretini! Daca nu esti zana, urias, elf, pitic...ei stiti voi,,,Ce tupeu sa ai sa iti rezervi dreptul de a inventa! Ihhhh..." Unii erau insuportabili! Iar eu...ca o zeita de foc, de 13 ani, m-am carabanit aici, in locul in care cascadele de lava apar peste tot. Am facut sa leviteze inaintea mea o piatra invelita in lava. Asta ca sa nu ma aplec sa o iau de jos. Am intins mana sa o apuc.
-Ce chestie! Nu frige! Of, pe cine pacalesc? Stiam! am ras eu.
M-am jucat o vreme cu piatra si apoi am aruncat-o intr-un turnulet de stanci si pietricele care stateau intr-un echilibru precar. Am banuit ca cineva se jucase inaintea mea aici. Asta cu o secunda inainte ca turnuletul sa se faca bucati.
-Hopa!
Am auzit pe cineva venind. Cine?

Bazaitul fin al aripilor mele ma daduse de gol.
Vad o fata care deja se uita spre mine caci ma auzise.
-Salut! Cine esti? Eu sunt Sanara.

Off: desi stiu ca in desene animate zanele cand zboare nu fac zgomot, dar trebuia sa spun ceva din moment ce ai spus ca m-ai auzit

OCC:N-am stiut
BIC:Eu sunt Sam, am zambit, intinzand o mana catre Zana care ateriza.
Parea adulta. Si era. Ma studie atenta.
-Avem de-aface cu o zeita? chicoti ea.
Relativ...A...in devenire...ma rog. Dar, zanele nu stau in Niflheim de obicei...Cu ce
scop?

OOC. Nu, e destul de bine. Ai postat bine IN RPG ne putem imagina orice.
BIC:
-Asa, e. Nu locuim aici, dar totusi ne permitem din cand in cand sa il vizitam. Scopul cu care am venit aici este de fapt mina care se afla la cateva mile de aici. Tot incercam sa ajungem la Diamantul Sacru.

Ochii meii stralucira ca si focul care ma inconjura cand voiam sa atac...
-Ce Diamant sacru...? Sa ajut? Staistaistai Cateva mile? Ok, nu conteaza...pot pluti la caativa centimetri...sau sa merg pe o tornada de foc...Ma rog...Pot veni?

-Sigur ca poti veni sa ma ajuti. E vorba de un diamant cam de 1 metru diametru. Se spune ca are 100 000 de Karate. Acel diamant ar trebui mutat in Fairytopia sau Olimp. Orice numai sa nu fie atins de foc dar de cate ori incercam sa ajungem la el, focul si lava acestui taram ne tin departe. Aproape de mina, temeperatura este mult prea mare pentru noi.

-Niciodata prea cald pentru un zeu al focului! am zambit eu....
In curand am ajuns acolo. Se vedea unde incepusera sapaturile.
-Mai, da` v-ati miscat incet! Ups...scuze...Fara suparare. Va ajut eu.
Am inceput sa scot de-acolo, doar cu simple miscari ale mainii, bucati masive de roca. Cand am vrut sa ii fac vant uneia dintre bucati in lava, Sanara a strigat:
-NU!
-Hm? am facut eu, oprindu-ma brusc.
-Are diametrul de un metru si ceva...Sa nu o arunci. Poate diamantul e prins acolo.
-Poate...am zis eu. Dar nu stim. Asa ca nu ma opresc.
Vazand ca nu poate fi miscata o anumita portiune de roca, am vrut sa trag si cu mainile de ea. Surpriza?
-AU!
Imposibil! Eu nu simteam temperaturi mai joase de 100000000 de grade decat abia ca pe niste apa calduta, daramite sa mai si sangerez de la el...

Eu ma chinuiam sa gasesc solutia de a sparge roca sa vad daca e diamantul acolo cand o aud pe Sam strigand
-AU!
-Ce s-a intamplat? o intreb eu. Te-a fript ceva? o intreb eu.

Spre totala mea surprindere...am mosmondit eu.
Vazand ca sangeram Sanara s-a uitat la mine ca si cum imi rasarise un ochi pe nas.
-Asta? Laasa.., Da-mi roca o secunda...Tre` sa-l rog pe tati ceva.
De vreme ce apoi mi-am parasit forma omeneasca, am banuit ca Sanara ma mai vedea doar ca pe un fum rosu incandescent deasupra caruia plutea o roca mare.
5 minute mai incolo m-am intors, dezamagita...
-Ce? m-a intrebat Sanara.
-Gol... Dar cred ca in aia e ceva. am zis, aratandu-i Sanarei piatra aceea mare si ciudata, de o nuanta diferita stancii rosii din fundal, si care ma facuse sa sangerez.

-Si daca vreau sa o sparg nu pot. Se va sparge si diamantul o data cu ea daca este acolo. Va trebui un pic crapata si decojita asemeni unui ou, dar noi nu avem asemenea putere. Insa stiu cine are. Uriasul Sfarma-piatra. Dar daca mergem la el, va vrea sa opreasca el diamantul. Suntem cam intr-o dilema.

Stii o groaza de zei, banuiesc....De ce nu rogi unul?
-Phai....Or sa-l vrea ei....
-Nuuuu....Chiar? am facut eu, ironica. Nu conteaza...am si eu pilele mele. Afrodita se preface foarte bine ca pierde lucruri...si scapa, pentru ca Thor tine cu ea.
-Splendid! incepu Sanara sa bata din palme.

-Bine, atunci sa o rugam pe ea. Ii voi da in schimb un lantisor de diamante micute dar foarte valoros.

-Nu asta era ideea. am ras eu. I-l dam lui Zeus. Zeus o sparge, Thor se roaga de el sa ii dea piatra(daca e acolo)Afroditei, care o pierde(contributia mea), apoi zanele o gasesc, "accidental"(contributia ta). Afrodita scapa datorita lui Thor, piatra e la noi si suntem happy. Cat despre posibilitatea ca piatra sa nu fie acolo...S-ar putea sa imi iau vreo doua peste cap...
Am zambit. Asteptam acceptul.

OOC: La reguli rpg ai zis ca postul tre sa aiba minim 3 randuri

OOC: Da, dar uneori se mai incalca si chiar si eu. Dar niciodata sub 1 rand Am spus asta pentru a descuraja pe cei care fac spam adica scriu 2-3 cuvinte si gata. Si am mai scris si o alta regula ca postatul in RPG se face la voia postatorului adica si power play si fara, cum se doreste
power play = cand scrii in locul altor personaje.
In concluzie postezi foarte bine nu am nimic de obiectat.

BIC:

Sigur, este cea mai buna idee. Hai sa o punem in aplicare. Spun eu zambind.

Tocmai am intrat in mina si le observ pe fete
- Ce faceti aici?

-Salut, Nuru! Pai cautam Diamantul Sacru. Banuim ca e ascuns in stanca aceea. De atatea mii de ani s-o fi incrustat in piatra.

Exact atunci m-am intors eu, cu jumatatile goale ale rocii cenusii.
-Gol? facu Sanara dezamagita.
-Da, da. Cum sa nu! Era acolo. Afrodita o va "Pierde " curand in golful sirenelor.
-Uuuuu-Huuuuuu! exclama zana.
-L-am vazut. E urias. Ma ocup eu de suport?
-Aaaaa....

-Aaaaaa, sigur, cu mare placere. Dar care este sansa ca zeii sa afle ca totul a fost planuit? Si daca vor afla ce se va intampla?

- Probabil se vor enerva. Spun si ma aproprii de ele.

-De faaaapt,,,cred ca mi-o iau pe cocoasa de la tata...AUZI! "Chestie de principiu, orgoliu si mandrie"! Las` ca-i trece!

O privesc fara nicio expresie:
- Atunci nu ar mai trebui sa cautati, ci pur si simplu sa o lasati balta.

-M?hmg... Nu...Paaaai...
Si aparu Afrodita.
-Rezolvat! zambi ea.
Sanarei i se marira ochii.
-Da. Golful sirenelor. Lamuri Afrodita. E acolo.

-Hai sa mergem in golful sirenelor. Nu e prea departe de aici. Ne intoarcem, trecem granita acestui taram, intram in Fairytopia si mergem la marginea de est a Fairytopiei la Marea de Smarald, apoi ocolim un pic marea si ajungem la Golful Sirenelor.
Mie nu mi se pare prea departe. Fac 3 ore in zbor.

- Mda.... sa mergem. Spun si ma indrept inspre iesire.

Ma indrept si eu inspre iesire.