Ceaiul impreuna cu printesa Sanara.

- N-ar avea de ce să n-o facă, a zâmbit.

-Si eu cred la fel. Cred ca va fi aprobat.

- Oricum, nu vreau sa fiu nepoliticos, cu toate că îmi este în sânge, dar când mâncăm? a spus Wooshin.

Acum spun eu. Apoi bat din palme si venira servitorii cu aperitivele si ceaiul. Urmand ca mai apoi sa se serveasca prajituri si suc.
-Si un ceai din coji de mere pentru domnul spun eu facand un semn discret spre Wooshin.
-Imediat printesa. Spuse valetul si pleca.

- Oh, wow, cred că e prima dată când mi se zice domn. E o îmbunătățire de la fraier sigur, a zis el sarcastic, uitându-se la sora lui. Mulțumesc, i-a zâmbit Sanarei.

-Cu placere. Spun eu, zambindu-i.

- Dacă mai comentezi îți arunc ceaiul în ochi, a spus SoJin.
- Știm amândoi că nu m-ar afecta, surioară, a spus el scoțând limba iar mai apoi dându-se pe lângă ea cu un aer jovial.

-Hei fiti politicosi altfel va dau afara. Spuse o zana gardian.

- Dar ce-am făcut? a spus Wooshin, punând o față inocentă.

-Nu va mai ciondaniti. Nu e politicos la masa si mai ales in fata printesei. Spuse acea zana gardian.

- Ok, ok, iși dădu ochii peste cap și începuse să înfulece.

In curand soarele apuse iar panorama asupra orasului era frumoasa. In departare se vedeau si Muntii Cessetanni invaluiti de nori albi cetosi spre varfuri pe un fundal rosiatic de apus si soarele care parca se ascundea dupa munti si daca te intorceai puteai vedea marea. Soarele parea sa rasara din mare si sa apuna ascunzandu-se dupa munti.

SoJin se ridicase de la masă și începu să plutească, ducându-se destul de sus încât să vadă priveleștia panoramic.

Zbor si eu impreuna cu ea.
-E frumos, nu-i asa? O intreb eu.

- Da, dacă aș știi să pictez asta aș picta cu siguranță, a chicotit.

-Daca vrei as putea sa il chem pe pictorul regal sa ne picteze in acest decor minunat.

- N-ar fi mai simplu să facem o poză?

-Ar fi dar apoi imi vei injura aripile. Solzii mei de pe aripi sunt atat de stralucitori incat fac pozele neclare. Si nu doar ei mai e si aura mea de zana care uneori chiar volatilizeaza pozele de pe filmele obisnuite sau de pe aparatele electronice face pozele albe. Asa se intampla mereu cand a o zana sau un inger alb in preajma. Celelalte specii nu au astfel de probleme.

- Atunci o să fac o poză chiar aici, a arătat spre creier.

-Poti asa ceva? Intreb eu.

- Am o memorie foarte bună, chiar dacă n-am simț de direcție.

-Eu zic totusi ca o pictura e mai buna. Caci poza in memorie ti-o poti aminti doar tu. Si am un ictor rapid de mana. Daca alti pictori fac un tablou intr-o ora, pictorul regal ales de mine nu a fost ales intamplator. A fost ales cel cu mainile cele mai rapide. In 10 minute poate picta un tablou pe care alti pictori il picteaza in 3 ore. Mai mult de atata e un zan care poate zbura. Picteaza tablouri in timp ce zboara si foloseste si telekinezie pe uneltele sale care plutesc in jurul sau.

- O să pozez ciudat, să știi.

-O sa vedem. Spun eu apoi veni si acel pictor iar eu ii dau semnul sa inceapa. Intai incepu sa picteze privindu-ne de la sol si din cand in cand zbura si cam 3 metri in sus. In 10 minute pictura era gata si era la fel de buna ca o poza facuta cu un aparat foto. O poza supradimensionata la nivelul unei picturi. Pictura fusese realizata pe suport de hartie plastifiata realizata din lemnul arborelui de cauciuc si lemn de bambus iar pictura realizata cu vopsea din seva de plante si fructe.

- E drăguță, a spus SoJin, uitându-se la pictură.