X Filles FBI Utopia

-Nu e tocmai o bucurie ca trebuie sa tarasc o potaie dupa mine, dar va fi amuzant sa te tratez ca atare.

-Ha ha ha. Mda va fi distractiv. Doar pentru tine.

-Mie imi convine! Acum, sezi!

Ma așezasem in poziție șezând ca un câine normal.

Pe mine aproape ma bufneste rasul cand o vad insa reusesc sa ma abtin si doar ranjesc ca un maniac.
-Hai sa mergem.
Pornesc mai departe razand si-mi duc mainile pe dupa cap.

Merg in 4 labe urmamdu-l.

Eu merg cu mainile pe dupa cap si ma uit in jur.
-Hei, potaie? De unde incepem?

-Logic ar trebui din locul in care știm ca a fost răpirea. Tu ai degetele opozabile si in grija ta e dosarul. Tu esti cel capabil sa intre in baza dw date la dosare. Ii spun eu.

-Bine! Hai aici.
Eu merg si ma asez pe o banca, ei spunandu-i pe un ton autoritar sa stea culcata la picioarele mele. Ma amuza maxim sa fac asta. Scot dosarul si ma uit prin el.

Ma așezasem in poziție culcat întinsă, precum un câine obișnuit.

Imi pun picioarele pe spatele ei pentru a sta mai comod si citesc dosarul.
-Nu prea ofera multe detalii dosarul asta. Cine s-a ocupat de disparitile astea inainte?!

-Nu știu cine. In orice caz nu agenți competenți din cate se pare.

-Pfff.
Eu scot bricheta si dau foc dosarului apoi ma sprijin de spatarul bancii, privind cerul.
-Dar de ce imi bat eu atat capul cu toate astea?

-Si crezi ca mie îmi convine? Si de ce ai dat foc la dosar? Crezi ca o putem lua de la 0 după atâția ani? Chiar crezi ca nu se găsea nimic util in harababura aia?

-Absolut nimic util! Era o pierdere de timp! Haide!
Eu ma ridic si pornesc la drum tinandu-mi mainile pe dupa cap.

Mergem in locul care stiam ca avusese loc rapirea.

Eu merg fara nicio grija si incep sa fluier.

Ajungem acolo si incep sa adulmec sperand ca va mai exista o mica șansă sa descopăr un indiciu după atata vreme.

Eu ma sprijin de zidul unei cladiri si-mi inchid ochii cascand. Chiar nu aveam chef de toate astea si incepeam sa ma tot intreb de ce nu plec mai bine acasa si sa-i las sa se descurce.

-Dădusem peste ceva la locul faptei chiar bine dosit.
-Am găsit. E ceva in scorbura acestui arbore.
Cred ca e de aproximativ 7 ani aici.
-Da simt un cuțit tip briceag cu o picătură de sânge închegată care e de cel puțin 7 ani. Posibil sa fie arma cu care răpitorul a amenintat-o pe victimă.
Destul de inteligenta ascunzătoarea.

-Bun! Am rezolvat! Hai acasa!

-Nu e rezolvat nimic pana nu prindem faptasul dar daca tu vrei asa mult acasa, mergem. Spun eu dezamagita.

-Au trecut sapte ani. Si sunt sigur ca faptasul e mort deja. Ce mai vrei sa gasesti?

-Nu are cum sa fie mort deja. Nu cred ca era bosorog. Sunt cazuri cand autorii au fost prinsi si dupa aproape 30 ani dar cu greu. Cazurile grave se claseaza dupa 30 ani cel putin. Alnostru e unul mediu cu clasare la 10 ani. Au trecut 7 deci teoretic seful se asteapta sa gaseasca pe cineva in stare sa rezolve, in urmatorii 3 ani.

-Ma refeream ca a fost ucis de altcineva. Nu mori doar de batranete. Dar daca tu crezi ca poti sa-l gasesti, fa-o! Dar nu ai pe cine.