X Filles FBI Utopia

-Da, dar vezi cu atitudinea asta poate cand vei fi ranit destul de grav de un imbecil, poate eu o sa te ocolesc.

-Tu chiar ai impresia ca pot fi ranit de asemenea specimene? Am avut de-a face cu indivizi mult mai periculosi care stiau ce fac si am scapat fara nicio zgarietura. Anii petrecuti in mafie m-au invatat destule. Si oricum. Mai bine sa am o moarte dureroasa decat sa fiu nevoit sa apelez la ajutorul uneia ca tine!

-Esti cam ciudat. Spun eu razand.

Intorc doar capul spre ea zambind si ii raspund pe un ton vesel:
-Stiu! Dar sunt cel mai tare ciudat pe care-l vei intalni vreodata~

Eu continui sa rad.

-Pa!
O las sa rada in continuare si eu imi vad de drum.

-Pa, ne vedem dimineata. Spun eu. Merg inspre casa apoi.

Eu imi continui plimbarea toata noaptea, bucurandu-ma de liniste.

Ajung acasa si ma bag in pat.

Eu continui plimbarea, privind stelele de pe cer.

Adorm imediat si ma trezesc abia dimineața.

Cand vad ca se face dimineata, oftez stiind ca trebuie sa ma intorc la birou. Ma mai plimb totusi putin dupa care pornesc catre birou, cascand.

Plec si su către birou după ce ma trezesc.

Ajung la scurt timp la birou deoarece nu eram tocmai departe de el, si ma asez pe un scaun, incepand sa ma invart cu el.
-Weee~

Intru in birou.
-Neata! Ii spun eu

-Neata!
Eu continui sa ma invart pe scaun si sa ma plimb cu el prin birou.

Deci pana vin testele la cazul de care ne ocupam, va trebui sa ajutam pe colegii nostri cu nisterapoarte si concluzii legate de alte cazuri la care avem probe suficiente. Ma oi ocupa eu de ele. Tie iti voi da o treaba usoara.
Iti voi da masina mea pe mana si un teanc de dosare care trebuie sa ajunga la Palatul de Justitie din Mictlan. Ah da va trebui sa o iei cu tine pe Selena sau Afrodita altfel nu vei fi lasat de granicerii de acolo sa patrunzi pe acel taram fiindca e mare pericolul ratacirii. Acolo pe taramul judecatii iluziile sunt la ele acasa si te ratacesti foarte usor fara o zeita ghid.

-Masina?!
Cand aud asta nu mai sunt atent pe unde merg si ma izbesc de perete cu scaunul, picand pe jos si vad stele verzi. Cand imi revin, ma ridic si ma uit spre ea zambind.
-Imi pare rau sa te anunt, dar n-am habar sa conduc. Si de fapt, nici nu-mi place sa stau la volan.

-Atunci daca vrei vom merge impreuna. Asta daca stai cuminte si ma lasi sa termin de scris rapoartele si concluziile.

-Sa stau cuminte? Dar ce pot face intr-un birou? Si oricum, tu esti cainele aici! Tu trebuie sa stai cuminte! Nu eu.

-Afara sunt câine. Aici sunt un agent ca oricare altul.

-Esti caine oriunde! Nu ti se schimba infatisarea daca esti inauntru. Tot a potaie arati!

-Nu contează exteriorul. Contează creiwrul meu, ca pot merge in doua labe, pot vorbi, am personalitate. Ca afara ma dau drept un câine obișnuit aia e lucru sub acoperire.

-Tot potaie esti.
Ma asez pe scaun si ma intind apoi incep sa ma invart iar cu el si sa ma plimb prin birou.

Eu deschisesem calculatorul si incepusem sa lucrez la el.