In the Deep

-Crime fara a lasa vre-un indiciu. Inteleg. Ei bine, nu ma supara. Ce a fost a fost. Acum va trebui sa o iei de la inceput aici si abilitatea ta intradevar poate fi folositoare.

-S-o iau de la capat, zici? De ce as face asta?

-Pentru ca imi pare rau sa ti-o spun dar voalul magic lasa sa intri aici dar de intors in lumea ta, nu te mai poti intoarce. Singura solutie sa te intorci in lumea ta e ca aceasta dimensiune sa e respinga asta insemnand ca va trebui sa rennti la puterile tale ceea ce e de neacceptat.

Eu ma uit la ea apoi la mana mea si scot un scurt oftat. Nu voiam sa renunt la puterea mea, dar nici sa raman intr-o lume ca asta nu puteam, mai ales de unul singur.

-Oricum nu vei fi singur in lumea asta. Vei gasi prieteni care sa iti fie alaturi si eu as putea fi prima.
Totusi exista o legenda dar mi-e teama ca e doar legenda. Chiar de ar fi adevarata legenda lipseste o piesa.

-Si care e aceasta legenda de care vorbesti?

Cand a fost creat voalul magic regina de atunci a impartit piatra sceptrului magic in 5 bucati. 4 bucati se afla fiecare intr-un tinut dintr-un anumit colt al acestei dimensiuni reprezentate de punctele cardinale. Ele nu pot fi luate de la locul lor pentru mult timp, ele asigura alimentarea cu energie a acestei lumi. Conexiunea noastra cu magia. Noi avem puteri magice dar nu le putem folosi daca nu suntem alimentati constant cu energie magica, mana, sau n alte denumiri pe care le are. Al 5-lea element e Inima Kandraharului. Se spune ca era insasi inima pietrei originale. Ea este ascunsa intr-un loc secret bine pazit.

-Si daca as avea aceasta inima, m-as putea intoarce acasa?

-E un pic mai complicat. Trebuie reunite cele 5 pietre insa doar in mana actualei printese a dimensiunii acesteia care va crea un portal intre lumea oamenilor si lumea noastra. Si da astfel te-ai putea intoarce acasa. Va fi o adevarata aventura insa sa cautam aceasta piatra.

-Nu sunt eu adeptul aventurilor, dar daca de asta este nevoie ca sa ma pot intoarce, bine. Si cine e printesa acestei lumi?

-O zana pe care o cheama Sharma Sanara. Ii raspund eu baiatului.

-O zana? Ciudat. Ma asteptam sa zici ca o fi vreo vrajitoare sau cineva cu mai multa putere.

-Poate parea ciudat dar o poti privi ca cea mai influenta persoana a acestei dimensiuni cu toate ca nu e cea mai puternica fizic. Pe Sanara ai putea-o asimila presedintelui SUA din lumea voastra. Isi conduce propria tara Fairytopia dar se asigura si de bunul mers a politicii externe in restul Utopiei. Deasemenea ea gireaza ordine catre ceilalti regi sau regine de tinuturi fiindu-le sefa. Ii explic eu.

-Presedintele SUA are si putere, nu numai influenta. Dar nu ma pot baga eu in politica voastra. Pana la urma, sunt doar un simplu om, nu? Fara echipa mea, nu am nicio sansa impotriva voastra.

-E puternica cand vine vorba de politica. Dar ca forta magica, vrajitoarele sunt poate mai puternice probabil desi intre o zana si o vrajitoare lupta magica ar fi stransa la un rezultat de remiza cel mai probabil, rareori una din parti ar castiga.
Si ai dreptate fara o echipa un simplu om cu ceva puteri, nu are nici o sansa impotriva unei zane sau a unei vrajitoare.

-Asta e...Voi stiti mai bine. Dar daca ma gandesc mai bine, ai zis ca orice om cu puteri poate ajunge aici. Nu? Poate ii pot aduce pe ei aici.

-Fix la asta ma gandeam si eu sa iti spun. Da, ii poti aduce aici daca au puteri. Asta daca vor reusi sa gaseasca portile barierei magice. Desi as putea sa ii ajut cu magia mea.

-Chiar te rog. Stiu ca unul din ei mai mult ca sigur a luat-o razna de cand am disparut.

-Va trebui sa mergem acasa la mine in laborator. Acolo pot crea prin vraji o busola magica care va indica directiile catre portile barierei. Tu ai ajuns din gresala. Ei vor sti exact pe unde sa intre. Le teleportez apoi busola creata astfel incat ei o vor gasi din intamplare. Pare destul de simplu.

-Si de unde vor sti pentru ce e busola? Le atasam si un bilet de ea?

-Exact la asta ma gandeam. Ii raspund eu.

-Bine. Atunci hai sa mergem sa facem asta. Ma ocup eu de scrisoare.

Doar ma gandisem si instant imi apar aripile. Apoi intind mana spre el si ii spun:

-Da-mi mana si tine-te bine.

Eram putin sceptic fata de acest mod de calatorit, dar pana la urma imi aranjez mai bine manusile ca sa nu existe accidente apoi ii dau mana.

Il prind de mana si apoi incep sa imi agit aripile dupa care cu un salt in aer decolez inaltandu-ma din ce in ce mai sus in timp ce si inaintam putin. Directia de deplasare era initial oblica. Ajungand apoi la 3000 metri altitudine ne punem pe orizontala cu burta in jos. Aripile incepura sa imi bata si mai puternic atat de puternic incat nici nu le mai simteam, deplasarea o faceam aparent din instinct gandindu-ma doar. Sa imi controlez aripile era la fel de usor ca si cum mi-as controla mainile sau picioarele.