In the Deep

First topic message reminder :

Chisaki:

Acum ca scapasem si ajunsesem in aceasta dimensiune magica, am zis ca nu strica s-o explorez putin. In plimbarea mea am dat peste un lac de un albastru inchis. Ma asez pe mal, inchizandu-mi ochii si ascultând sunetele relaxante ale naturii.

-Iti place aici? il intreb eu.

-Da. Arata destul de bine locul.

-Ma bucur mult ca iti place. Sper ca si prietenilor tai le va placea. Ii spun eu.

-Nu cred ca vor veni toti totusi. Pana la urma, trebuie sa ramana cineva si dincolo.

-Nici eu nu stiu exact ce e cu acest portal care permite intrarea in lumeamagica dar iesirea e destul de complicata si iti pierzi si puterile. E posibil sa fie ceva necunoscut intre portal tip gaura de vierme si portal tip gaura neagra. Daca la un capat are portal gaura de vierme si la celalat portal gaura neagra, e ceva destul de straniu. E posibil ca drumurile lui spatio temporare sa fie in forma de Y

-Tot ce e posibil. Atata timp cat avem puterile aici, e totul in regula.

-Asta asa este. Il aprob eu.

-Overhaul!
Eu tresar si ma uit intr-o directie, vazand doua siluete venind spre noi in fuga. Raman putin surprins când vad ca una din siluete era chiar Eri. Aceasta il tinea strans de mana pe Hari, care rasufla usurat când ma vede.
-Ai adus-o cu tine?
-A insistat. Si am zis ca e mai bine sa fie langa noi.
-Adevarat.
Eu ma uit spre Eri, iar ea tresare, vizibil speriata, dar pana la urma vine si ma ia in brate. Când ii vad gestul, ii pun usor mana pe cap. Hari se uita la noi apoi spre Irma si-si duce mana in buzunarul din interiorul hainei, stand asa cu ochii pe ea.

-Salut! Eu sunt Irma. Ma prezint eu.

Eri se uita la ea tacuta si se agata mai bine de haina mea, iar eu o mangai usor pe cap privind-o apoi ma uit spre Hari care parea gata sa-si scoata pistolul.
-Heeeh...Usurel. Nu e rea. Datorita ei a-ti putut veni aici. Irma...El e Hari, mana mea dreapta, iar ea e Eri...fiica mea.

Incantata sa ii cunosc. Spun eu.

-Hmp! N-am incredere in ea. Mai bine ma asigur ca nu ne poate face nimic.
-Nu-i nevoie. Stai linistit.
Hari se uita la mine apoi isi lasa mana pe langa corp, stand doar cu ochii pe Irma. Eri se uita atenta in jur si la un moment dat casca si adoarme asa in picioare, tinandu-se scai de haina mea.

-Haideti in casa mea. Spun eu invitandu-i inauntru.

Hari o ia pe Eri in brate si apoi toti trei intram in casa.

-Ma bucur ca a-ti aceptat invitatia mea. Deci cu ce sa va servesc? Intreb eu.

-Cu nimic! Nu vrem nimic de la tine.
Eu ma uit la Hari si oftez insa nu zic nimic.

-Nu pot sa nu va servesc cu nimic din moment ce v-am invitat aici. Va voi servi cu cate un ceai. Stiu ca poate sunteti suparati ca va dificil sa va intoarceti inapoi. Dar v-am invitat aici fiindca am auzit ca aveti puteri si fiindca prietenul vostru a ramas captiv aici si nu vroiam sa il las singur fara prietenii sai.

-Nu e vorba de asta. Dar nu am incredere in tine.

-Ei ine, nu toate vrajitoarele sunt rele. Eu sunt una dintre vrajitoarele bune. Cu timpul va voi dovedi ca sunt o vrajitoare buna.
Pentru inceput ce ati dori sa fac pentru voi?

-Sa-mi zici unde o pot duce pe Eri sa doarma linistita.

-Pai am undormitor confortabil in aceasta casa, ii voi da patul meu si camera mea, Overhaul si Hari o sa ia canapeaua din living si ei bine, eu o sa iau salteaua. Spun eu, scotand din debara o saltea pneumatica.

Hari o duce pe Eri in camera Irmei si o aseaza cu grija in pat sa n-o trezeasca si mai sta un timp cu ea. Eu ma uit spre camera apoi imi inchid ochii si cad pe gânduri.

-Te supara ceva Overhaul? il intreb eu.

-Da. Eri n-ar fi trebuit sa vina aici. Era mult mai folositoare dincolo, in lumea oamenilor.

-A fost probabil decizia ei. Nu cred ca Hari a adus-o aici impotriva vointei ei.