Se pune de vreo… aventură? [OPEN]

Selena (Artemis)

Apar pe plaja printr-o teleportare. O explozie de lumina isi facu simtita prezenta apoi o silueta luminoasa de culoare aurie inconjurata de luminite roz aparu din explozie. Apoi eu incepusem sa fiu materializata incetul cu incetul. Pentru o intrare mai spectaculoasa, de data asta folosisem teleportarea dimensionala in locul teleportarii cuantice. Astfel aceasta implica ca sa ma dematerializez transformandu-ma din materie in energie luminoasa, pentru a calatori cu viteze mai mari decat viteza luminii printr-un portal si la destinatie, sa fiu scuuipata intr-o explozie de energie, iar ceea ce se petrecea sa fie rezultatul unui bing bang dar la scara micro iar astfel maeria corpului meu sa ia nastere din nou, precum un mic univers. Iar toata aceasta teleportare sa se petreaca din perspectiva altor finte, in mai putin de cateva secunde. Astfel fiintele puteau sa vada cum energia respectiva se materializa in forma unui corp uman, pe rand, de la picioare catre crestetul capului, dar totusi rapid.

Stateam pe malul apei, facand un mic castel de nisip. La un moment dat ma ridic si incep sa ma plimb pe plaja, cautand scoici cat mai frumoase ca sa-mi pot decora castelul cu ele.

-Sunt scoici si mai frumoase decat acestea dar sunt pe fundul oceanului. Pentru mine nu ar fi o problema sa va aduc cateva. Sau sa imi folosesc puterea de zeita sa mergem cu totii.

Ma uit la cei doi cu atentie apoi doar la barbat, placandu-mi mai mult solutia lui. Daca tot avea scoici stranse, nu-si avea deloc rostul sa ne ducem pe fundul oceanului pentru a cauta altele.
-Daca sunteti amabil, mi-ar placea sa iau cateva din scoicile pe care le aveti stranse.
Parea ceva mai in varsta ca mine si din instinct ii vorbeam politicos, mai ales ca nu-l cunosteam inca. Speram totusi ca nu-l deranjeaza ca ma adresez la persoana a 3-a.

Ramasesem putin surprinsa auzindu-i numele. Nu era un nume pe care-l auzeam zilnic. Tresar apoi si-mi duc mana la spatele capului, zâmbind rusinata.
-Hehe...Scuze. Numele meu e Hado Nejiro! Ma bucur sa te cunosc, Qi! N-arati batran sau ceva, ba chiar arati foarte bine! Numai ca am simtit cumva ca esti mai in varsta decat mine si am tendinta sa vorbesc la persoana a 3-a celor mai in varsta decat mine. Chiar si daca sunt cu 2-3 ani mai mari. Asa am fost educata si mi-a intrat rau in reflex.

-Imi pare ca ai mai mult, dar daca vrei sa zici ca ai 25, atunci asa sa fie! Deisgur! Si daca ai avea o mie de ani, nu m-ar deranja! Dar 25 chiar ti se potriveste pentru infatisarea aceasta. Ii spun in timp ce ma ridic pe varfuri si-l mangai putin pe cap.
Imi retrag apoi mana si fac un pas in spate, privindu-l cu atentie in ochi, vrând sa vad parca ce fel de suflet are.

Ramasesem placut surprinsa de gestul acestuia. Nimeni nu-mi mai sarutase vreodata mana.
-Heh? Eu? Am 18 ani! Ma rog...Aproape 19.

-Ca tot veni vorba de varsta, eu par de 20 de ani dar nu mi-e rusine sa recunosc ca am mult mai mult. Fiind zeita, va e destul de usor sa banuiti ca varsta mea se masoara in mii, nu-i asa?

Imediat ce aud de suc, topai vesela la sezlong, asezandu-ma cuminte in fund pe marginea acestuia si asteptandu-i si pe Qi si zeita sa vina. Ma simteam ca o mica furnica pe langa ei, fiind doar o elfa, dar eram incantata sa cunosc persoane noi si chiar ma simteam norocoasa ca aveam sansa sa intalnesc un nemuritor.

-De acord cu tine. Fratele meu Helios uneori ai impresia ca vrea sa ne prajeasca de vii. Nu stiu cum se face ca a ramas tot incepator in a coordona caldura si lumina soarelui si modul de distributie a acestora.

Deja imi sclipeau ochii de bucurie când vazusem toata inghetata aia. Ezit putin dar apoi iau una din ele si ma asez la loc cuminte pe marginea sezlongului, mancand inghetata cu zambetul pe buze.
-E delicioasa! exclam incantata.

Si veti avea si de la mine cate o inghetata speciala fecare. Spun eu si fac o vraja aparand cateva cornete cu inghetata in forma de Luna.