Padurea cea deasa

-Oau! interesanta potiune. Pot incerca si eu putin?

-Desigur trebuie doar sa te gandesti la ce fiinta sau obiectul in care vrei sa te transformi inainte sa bei din potiune.Si nu uita trebuie sa bei doar putin.

-Bine. Spun eu. Si ma gandesc la un dragon. Apoi beau o picatura de potiune.
Ma transform in: http://dragonspictures.info/images/dragon-pics-06.jpg

-Wow Sanara potiunea mea chiar merge,ce bine

-Da. Yupii! Sunt un dragon de foc cu aripi de foc. Si care pot scuipa foc. Spun eu bucuroasa.
-Si ce bine ma simt sa fiu as giganta. Spun eu. Punand laba langa Cristina si masurand-o din ochi pe Cristina. Eu eram atat de uriasa incat Cristina nu era nici macar cat o gheara de-a mea.
-Acum hai urca-te sus in spinarea mea, dar vezi sa nu imi atingi aripile sa te arzi.

-Da o sa tin minte.
Ma urc pe spatele Sanarei fara sa ii ating aripile chiar daca nu ma puteau arde

Imi iau zborul. Ajungem atat de sus incat depasim norii. Desi acolo era frig, aripile mele de foc, o protejau pe Cristina, incalzind aerul si incalzind-o si pe ea.

-Ce misto e aici

-Ma bucur ca iti place. Dar o sa mergem un pic mai sus. Spun eu si mergem si mai sus pana ce temperatura incepe sa creasca iar. Ajungem in acel strat superior atmosferei, unde temperaturile erau iarasi de 30 de grade.
-Nu imi permit sa te tin mult in frig indiferent cat de misto ar fi. Nu as vrea sa racesti. Aici suntem si mai sus si e foarte fruos. Din pacate mai sus de aici nu pot zbura. Adica eu as pitea dar tu nu ai putea rezista celor 1000 de grade celsius plus ca daca iesim la intoarcere nu ai rezista datorita fortei frecarii. Pentru mai sus de aici sunt rachetele.

-Si acum ce facem?

-Acum te voi plimba un pic pe aici apoi ne intoarcem.

-Bine,noroc ca imi plac plimbarile

-Eu stiam ca iti plac. De aia te-am si invitat la plimbare.

-Se pare ca ma stii bine

-Aproximativ.

-La cat timp am petrecut impreuna este si normal

-Da, asa e.

Merg inainte si dau de ceva pe jos

Ma uit si eu atenta la ceea ce a gasit Cristina.

-Care printesa si-a pierdut coronita?,intreb eu pentru ca pe jos gasisem o coronita de printesa

-Hm, nu stiu a carei printesa apartine.

-Pana gasim printesa aia macar sa o poarte o alta printesa,adica eu
Imi pun coronita pe cap si....

Coronita incepe sa straluceasca.
-Se pare ca ai putea inlocui si tu cu succes pe acea printesa. Spun eu chicotind.

Zambesc
-Da asa este,ai mare dreptate

Arunc in gluma asupra lui Cristina, o vraja de scurta durata, fara ca ea sa apuce sa reactioneze cumva.
-Uita-te acum in oglinda. Spun eu.
O transformasem pe Cristina in copia acelei printese care isi pierduse coronita.