Love me, hate me, I don't even care!

First topic message reminder :

Kol se trezi in imensul sau dormitor, ciufulit si foarte obosit. Se scula in sezut si privii in jurul sau, in patul sau dormeau o blonda si o roscata, dezbracate, cu parul rasfirat pe perne. Kol isi trecu limba printre buze, surazand amuzat cand vazu pe gatul lor doua puncte rosii.
- Ah, ce m-am distrat aseara, rase el si se ridica din pat mergand pe balcon imbracat doar in boxerii lui rosii. Isi aprinse o tigara Dunhill negru si elibera fumul printre buzele sale palide, afisand apoi un zambet pervers.

- Si nu se poate face nimic? intreaba el ingrozit.

-Nu, acum depinde de ea daca vrea sa traiasca sau nu. Daca ea nu vrea sa traiasca orice am face nu va reusi ca castige lupta cu moartea.

- Ahm, inteleg.
Kol veni langa Cristina luandu-i mana intr-a lui. Se gandi la seara trecuta, cand au impartit acelasi vis. Daca ar putea face din nou asta, sa vorbeasca cu ea ca sa lupte sa traiasca.

Inca eram desprinsa de trupul meu si vedeam si auzeam tot ce se spunea,dar nu stiam daca mai vroiam sa traiesc.In fond asta era sansa mea sa scap de viata asta.

Isi trase un scaun si isi lasa capul pe marginea patului, asteptand sa adoarma si fara sa-i dea drumul la mana. Ajunge undeva intr-un loc intunecat si dupa ceva timp de mers se izbeste de Cristina.

-Ai grija pe unde mergi ca nu esti la tine acasa

- Ah, ce bine c-am reusit sa dau de tine! se lumineaza el la fata. Cristina, trebuie sa lupti ca sa ramai in viata... nu sa te dai batuta.

-Si de ce as face asta?

- Pentru ca trebuie sa-ti traiesti viata, nu merita sa mori asa tanara.

-Asta e sansa mea sa scap de tot si toate si in plus am trait destul timp sa-mi doresc sa scap de viata asta

- Te rog, daca nu o faci pentru tine... atunci fa-o pentru mine.

-Imi pare rau Kol,dar am luat o decizie si nu o voi schimba.Acum cred ca e timpul sa plec,spun inchizand ochii si simtind cum imi parasesc trupul urcand undeva spre cer
Sunetul aparatului care arata ca inima mea nu mai bate invada linistea din camera

Kol fara sa mai poate face nimic se trezeste si vede aparatul.
- Nu... sopteste ingrozit si-o priveste fara sa mai aibe cuvinte.

Ma trezesc in cer stand pe un nor,iar pe un nor de langa mine statea o femeie.Cand ma uit mai cu atentie vad ca aceea femeie este chiar mama.

- Si acum ce fac? Cum o aduc inapoi? isi ia el parul in maini.

Niste asistente intra in incapere si cand vad aparatul una dintre ele se duce sa-l cheme pe doctor.Dupa ce doctorul vine alarmat de uita la Kol.
-Imi pare rau domnule,dar trebuie sa plecati,spune in timp ce il da afara cu forta din salon

Kol ramane pe holul spitalului ca o stana de piatra, fara sa se miste niciun pic.

Doctorul incerca in zadar sa ma readuca la viata,iar dupa cateva minute iese pe hol si duce la Kol cu o fata trista.
-Imi pare rau domnule,dar sotia dumneavoastra.....a murit

Kol mai intai nu reactioneaza, apoi isi musca buzele pana la sange. Intra in salon si o deconecteaza de la toate aparatele, apoi o ia in brate si apare cu ea la el acasa, in sufragerie unde era Rose.
- Ce s-a intamplat?
- A murit... abia reuseste sa spuna si o pune pe canapea. Trebuie sa facem ceva s-o inviem.
- Dar ce? o priveste Rose fara sa stie ce sa faca.

Mama vine la mine,in ochii ei se vedea ca este dezamagita.
-Cristina eu am hotarat sa mor pentru tine impreuna cu tatal tau pentru ca Hades sa te lase in viata,iar tu lasi moartea sa te ia?
-Dar mama stii bine ce viata am avut si in plus tentatia a fost prea mare.
-Nu conteaza ce viata ai avut ci ce viata vei avea. Sunt multe persoana acolo jos care te iubesc si nu cred ca ar trebui sa le faci sa sufere.
-Dar mama acum e prea tarziu.
-Nu neaparat.

- Nu stiu, dar fa ceva, eu cred ca o...
- O ce? mareste Rose ochii mirata.
- O iubesc, se incrunta el. M-am indragostit ca un prost de ea, ofteaza.
- Oh, Kol, dar nu stiu ce sa fac... se intristeaza ea privind trupul neinsufletit al Cristinei.

-Ce vrei sa spui?o intreb eu pe mama curioasa
-Daca tu chiar vrei atunci te poti intoarce la ei
-Offf mama da vreau sa ma intorc inapoi
-Bine atunci trebuie doar sa sari in jos de pe acest nor
Ma pregatesc sa sar si imi iau ramas bun de la mama.Dupa asta sar de pe acel nor si simt cum,cad in gol pana cand ajung in corpul meu.
Ajungand inapoi in corpul meu simt cum o durere imensa ma strafulgera si simt cum toate oasele ma dor. Deschid incet ochii si vad ca nu mai sunt in spital.
-Off frate da ala chiar a fost un zid tare.

Ochii lui Kol sclipesc desi sunt rosii.
- Cristina, ai inviat! reuseste sa spuna cand isi revine si-o imbratiseaza.

-Auuuu mai usor cu imbratisarile ca inca am oase rupte si nu sunt putine.

- Scuze, scuze, se indeparteaza el. Cum de te-ai intors?