O sirena la restaurant

-Il vazusem pe Nate adormind dar desi imi era frica sa nu cada dand drumul urechii ei, in somn, nu spun absolut nimic.

Nate se tinea strans de urechea lui Blair crezand ca e o perna si el el strangea mereu perna in somn.

Ma tineamsi eu strans de urechea lui Blair.
-Ce placut e sa fii cercel. Spun eu.

- Serios? zambeste ingerasul.

-Foarte serios. As sta toata ziua asa. Spun eu chicotind.

- Cred ca e distractiv.

-Chiar foarte distractiv. Spun eu. Profitand ca Nate a adormit si ca daca un inger spune ceva, el trebuie sa se tina de cuvant, o intreb:
-Putem ramane asa pana diseara?
Stiam ca daca va spune Da, oricat ar vrea Nate, nu putea reveni la dimensiuni naturale pana spre seara. Asta daca nu vroia sa strice reputatia surorii lui.

- Da, sigur, ingana Blair.

-Multumeesc, Blair. Spun eu bucuroasa. Si acum ce vei face, dupa ce vei cobori de pe munte?

- Sincer nu m-am gandit la asta.

-Ei bine, vom vedea noi. Spun eu pe un ton calm si linistit.

- Da, asa e, aproba ea.

Stateam agatata de urechea lui Blair, privind privelistea muntilor in timp ce ea cobora de pe munte.

Continua sa coboare fara sa-si dea seama ca frati'su adormise.

Ajungand mai jos era deja lume mai multa. Toate fetele ce treceau se uitau la ea, admirandu-i cerceii.

- Nate ce mai zici? Nate? Naate? intreba Blair.

-Nu te obosi. A adormit, lasa-l.

- Ce lenes este, ah, si zice de mine ca nu fac nimic util.

Tocmai trecu un elf adolescentpe langa ea si ii spune:
-Domnisoara aveti niste cercei cool. De unde a-ti facut rost de ei?

- I-am primit cadou, raspunde scurt.

El zambi si pleca mai departe.

Se uita precauta in jurul sau continuandu-si drumul.

-Ce placut e. Spun eu balanganindu-ma in bataia vantului si datorita miscarilor lui Blair.

- Ma bucur ca iti place.

-Normal ca imi place sa fiu cercelul tau.