O sirena la restaurant

First topic message reminder :

Un restaurant nou se deschise fix pe plaja, la capatul plajei, langa aleea ce tinea loc de drum comunal printre statiunile de pe plaja.
Distanta fata de apa marii era una relativ mica. 200 metri de nisip.
Soarele era arzator, in aer se simtea canicula. Chiar si apa marii incepu sa fie atat de calda incat devenise ca un ceai pentru pesti.
O sirena cu parul roz si lung pana la coada, iesi din apa marii si putea fi vazuta taraindu-se ca un sarpe printre sezlonguri si prosoape spre restaurantul respectiv. Intr-una din maini care o tinea inchisa ca pe un pumn, avea cateva monedede aur. Desigur lipsite de valoare circulatorie dar cu ajutorul carora oricine putea folosi muzeul ca pe o banca sa isi scoata niste bani.
Ajunse la restaurant si se aseza pe scaun la una din mese.

- Oricum nu sunt multi care au primit pedeapsa asta.

-Da, eram sigura de asta.

- Nu era ceva greu de dedus.

-Da, asa e. Ai dreptate.

- Aproape intotdeauna am, ingana ea ridicand usor din umeri.

Ii zambesc ramanand tacuta.

Nu mai zise nici ea nimic.

Dupa cateva momente de tacere spun:
-Mi-am amintit ca si la noi la zane e o pedeapsa asemanatoae dar foarte rar folosita. De obicei pedeapsa capitala e numita taierea aripilorsi trimiterea pe pamant si sa uite totul. De obicei zana dupa ce i se taie aripile i se da sa bea potiunea uitarii si potiunea intineririi. Astfel ca ajunge ca un bebelus nou nascu si e data spre adoptie unei familii normale sa fie crescuta ca o fata normala. Iar pedeaopsa de care ziceu ca e foarte rar folosita e ca zana respectiva ar fi micsorata si apoi teleportata in interiorul unui neuron al creierului altei zane. Ei bine, sa traiesti pe un electron al unui atom al unui neuron din creierul unei zane, care sa ti se para o planeta pustie, e o pedeapsa destul de mare.

- Things are never as bad as you think, ii zise.

-Hm, e posibil sa fie si cum spui tu. Dar conteaza cum percepem noi lucrurile nu alte specii.