Despartirea

ce anume? spun privindui pe amandoi confuza si incercand sa inteleg mai mult din ce puteam intelege deja.

- Si eu te-am lasat pe tine insarcinata, sunt un nenorocit, spune abtinandu-se sa nu inceapa sa se loveasca singur.
Katherine deschide gura ca sa spuna ceva, dar o inchide, nu era tocmai potrivit ceea ce vrusese sa spuna.

dar..asta..nu e nenorocire.. ii zambesc bland si lundul in brate din spate.

Ii raspunde imbratisarii, abtinandu-si un oftat.
- E-n regula Leloush... oricum relatia noastra era o greseala, spune ea subliind faptul ca relatia lor se terminase. Il lua in brate pe Damon sarutandu-l scurt. Haide sa mergem...

o mai iubesti? il intreb soptind si lasandumi lacrimile sa cada in sfarsit,daca avea sa mai simta orice pentru ea puteam pleca:- vreau sa fii sincer..daca mai simti ceva,lasama pe mine..si copilul..pot si singura..

- Nu o mai iubesc... nu in felul ala, va ramane in continuare sora mea, dar nu o mai iubesc pe o iubita... te iubesc pe tine, nu plange, ii lua fata in maini privind-o in ochi.

Katherine il prinse de mana pe Damon dand sa plece. Murmura un "Imi pare rau ca s-a terminat asa, Lulu", apoi disparu de acolo impreuna cu brunetul.

il strang in brate tinandui camasa si sarutandul pe frunte apoi tinandui capul pe pieptul meu si mangaindul.- si eu te iubesc..

Ramane asa minute in sir, inchizand ochii.


- Ai fost destul de posesiv stii ... atunci cand eram cu fratele meu si fata aceea, ciripii bruneta mergand alaturi de Damon.

- Si ai fi vrut sa nu fiu? se incrunta el. Trebuia sa priceapa clar ca acum esti doar a mea.

linistindul pe acesta si mangaindul privind racoarea serii si simtindo pe trupul meu rece apoi privindul bland pe acesta si sarutandui fruntea- va fi bine..sunt eu aici..si..copilul..

- Bine, am inteles, ii zambi ea sarutandu-i obrazul. Acum nu mai fii incruntat!

- Da, o sa fie bine, ingana ducandu-si o mana pe burta ei.

- Bine, nici n-am de ce... sunt fericit ca te-ai despartit de e, o saruta si el.

-o poti auzi? Sau..il poti..? Il intreb cald pe acesta punandumi mana pe burta alaturi de a lui.

- Cred ca imi pare ca ii place vocea ta, murmura el nesigur tinandu-si mana acolo.

zambesc spre acesta mangaindui obrazul si gatul-ma bucur sa aud asta...mergem acasa?

- Sigur, raspunde acesta luand-o de mana.
- Ma bucur atunci ca esti fericit, zambeste luandu-l in brate.

vrei pizza? il intreb pe acesta zambidnd larg si mergand in fata lui.

- Pizza? Da, de ce nu ? raspunde zambitor.

ok spun zambind si intrand in magazinul din colt incepand sa comand pizza si baturile la pachet,apoi multumind frumos si iesind spre acesta-vrei sa le mancam in parc sau acasa?

- Unde doresti tu, scumpo, raspunde zambindu-i finut.