In this crazyness you gave me life

First topic message reminder :

Era o zi de iarna. Era chiar 18 decembrie. In Fairytopia era de regula senin si cald afara in afara de ultimele 2 saptamani din an cand venea ceea ce zanele numeau o micro-iarna. O iarna ce dura dupa caz doar 2 sau 3 saptamani, Uneori o data la 7 ani dura 4 sau chiar 5 saptamani. De regula temperaturile erau nu prea scazute. Niciodata nu s-a inregistrat sub -5 grade Celsius in Fairytopia. In timpul micro-iernii, temperatura era de obicei in intervalul -2-+2 grade.
Ma trezesc dimineata la 6. Afara era zorii zilei, cand soarele inca nu rasarise dar lumina incepea sa isi fca simtita prezenta incetul cu incetul. Ma ridic din pat si ma uit pe fereastra. Deschid radioul si ma uit pe geam. Afara ningea. Primii fulgi de zapada din aceasta iarna magica.
-Buna dimineata stimati ascultatori, in Fairytopia vremea pentru azi se anunta senina si frumoasa, si mai ales cu multa zapada. Temperatura astazi va fi intre -2 grade si 0 grade. Mai sunt doar cateva zile pana la Craciun cand mosul ne va vizita din nou. Nu uitati ca astazi elfii padurari vor veni sa ia cheta pentru ca peste 2 zile sa va aduca cei mai frumosi pomi de Craciun. Si acum urmeaza stirile matinale cu domnisoara Nyhedercka Zprávy
In timp ce ma uitam pe geam la fulgii de zapada si la stratul dezapada de 5 cm asternut ca un covor magic peste oras, si la pomii decorati de albul zapezii, inca ma simteam obosita si somnoroasa dar apoi incep sa am greata si varsaturi.
Dupa ce merg la baie si ma intorc incep sa simt ca si cum as avea un simt al mirosului mult mai puternic. Ma duc la oglinda si observ aripile mele din acel albastru lucios acum erau albastru palid.

-De ce esti asa secretos?

- Dar nu am niciun secret, isi intoarce capul spre ea.

-Ba da. Nu vrei sa imi spui ce se intampla cu tine. De cand ai primit vestea ca o sa fii tata, te porti ciudat.

- Ma port ciudat dupa ...ce ai spus tu acele lucruri.

-Imi cer scuze. Nu am vrut sa te jignesc.

- Nu mai conteaza, murmura.

Imi plec capul in jos trista.

Ii lua obrazul in palma sa mangaindu-l usor.

Ridic capul incetisor si ma uit la el.

Nu spuse nimic, doar o privi.

Il privesc si eu pe Robert.
-Esti cumva surprins, ingandurat sau suparat?

- Cred ca mai degraba socat e cuvantul potrivit. Nu credeam ca zanele pot ramane insarcinate cu vampiri.

-Zanele pot ramane insarcinate cu oricine.

- Eu nu stiam asta.

-Nu stiam ca nu stii asta. Ei bine acum ai aflat.

- Nu as fi vrut sa aflu asa.

-Nu esti pregatit pentru un copil inca? Il intreb eu.

- Am totusi mii si mii de ani...presupun ca sunt.

-Ei bine, atunci. Si te bucuri ca vei fi tata?

Irisii sai sclipitori o privesc in amanunt in timp ce aproba usor din cap.

-Ma bucur ca iti surade ideea. Promit ca vom fi cei mai buni parinti. Ii spun eu zambind.

Ii zambi finut luand-o in bratele sale puternice.

-Oau, mersi. Imi place in bratele tale puternice.

- Ma bucur, o saruta el pe crestet.

Ii zambesc fericita.