In this crazyness you gave me life

First topic message reminder :

Era o zi de iarna. Era chiar 18 decembrie. In Fairytopia era de regula senin si cald afara in afara de ultimele 2 saptamani din an cand venea ceea ce zanele numeau o micro-iarna. O iarna ce dura dupa caz doar 2 sau 3 saptamani, Uneori o data la 7 ani dura 4 sau chiar 5 saptamani. De regula temperaturile erau nu prea scazute. Niciodata nu s-a inregistrat sub -5 grade Celsius in Fairytopia. In timpul micro-iernii, temperatura era de obicei in intervalul -2-+2 grade.
Ma trezesc dimineata la 6. Afara era zorii zilei, cand soarele inca nu rasarise dar lumina incepea sa isi fca simtita prezenta incetul cu incetul. Ma ridic din pat si ma uit pe fereastra. Deschid radioul si ma uit pe geam. Afara ningea. Primii fulgi de zapada din aceasta iarna magica.
-Buna dimineata stimati ascultatori, in Fairytopia vremea pentru azi se anunta senina si frumoasa, si mai ales cu multa zapada. Temperatura astazi va fi intre -2 grade si 0 grade. Mai sunt doar cateva zile pana la Craciun cand mosul ne va vizita din nou. Nu uitati ca astazi elfii padurari vor veni sa ia cheta pentru ca peste 2 zile sa va aduca cei mai frumosi pomi de Craciun. Si acum urmeaza stirile matinale cu domnisoara Nyhedercka Zprávy
In timp ce ma uitam pe geam la fulgii de zapada si la stratul dezapada de 5 cm asternut ca un covor magic peste oras, si la pomii decorati de albul zapezii, inca ma simteam obosita si somnoroasa dar apoi incep sa am greata si varsaturi.
Dupa ce merg la baie si ma intorc incep sa simt ca si cum as avea un simt al mirosului mult mai puternic. Ma duc la oglinda si observ aripile mele din acel albastru lucios acum erau albastru palid.

- Sunt usor de amuzat, raspunde ridicand din umeri.

Ma indepartez de el, jongland cu 3 sfere de lumina. Apoi cu 5.

Robert zambi cu toata gura cand o vazu.

-Deci iti place?

- Da, raspunde simplu.

-Ma bucur. Spun eu, continuand sa jonglez cand deodata scap sferele.
-Auch. Spun eu si ma iau cu mainile de burta.

Robert marii ochii impacientat si veni imediat langa ea.
- Ce s-a intamplat?

-Ma doare burta. Nu stiu de ce. Nu am mancat nimic ce sa imi faca rau.

- Poate e de la sarcina, ingana nesigur.

-Posibil sa ai dreptate.

- Mergem la doctor?

-Sigur. Chiar asta vroiam sa iti spun.

- Haide, o lua de mana aparand la spital.

-Ce instantaneu. Si eu care ma gandeam sa venim pe jos. Nu e chiar asa o urgenta.

- E mai bine sa nu ne asumam riscuri.

-Bine, cum zici tu. Spun eu.

Ii deschise usa de la cabinetul doctoritei.

Intru inauntru si salut doctorita.
-Buna Ziua! Ma numesc Selene Wagner.

Robert intra in urma ei, dar nu zise nimica.

-Luati loc. Spuse doctorita. Aratandu-ne 2 scaune unul langa altul, langa biroul ei, apoi ne ceru actele de identitate si deschise un caiet mare de fise medicale.

- De ce trebuie actele mele, ea e pacienta...ridica Rob o spranceana.

-A, doar ea e pacienta? Scuze, sunt stresata dupa o zi grea de munca. Sunt si doctorita de familie. Si credeam ca amandoi sunteti pacienti.

- Nu, spune scurt si sec, uitandu-se pe geam.

Ii dau buletinul meu. Ea se uita pe el si noteaza ceva intr-un caiet mare.

Robert nu se baga, nu prea avea cu ce sa ajute.